Noii ochi dezvăluie o altă lume

Percepem conform gândirii noastre. Lumea este o imagine şi un rezultat al stării noastre de conștiință.

Noii ochi dezvăluie o altă lume

Percepem ce gândim. Tot ce vedem reflectă semnificația pe care noi o dăm lucrurilor. Lumea despre care am putea crede că este o realitate și că este situată în afara noastră, este, de fapt, oglinda propriei noastre minți. Și de vreme ce procesul gândirii se întâmplă în mintea noastră, lumea ne arată starea spirituală a propriei noastre ființe.

Dacă o lume a bolii, suferinței și morții nu este ceea ce vrem, trebuie să ne transformăm mintea. Pentru a face aceasta, este necesară o cale interioară.

Putem oare să credem cu adevărat că tot ce percepem acum este creația unui tată iubitor și atotputernic? Este toată suferința lumii lucrarea lui Dumnezeu? Cine ar vrea să slujească unui astfel de zeu? Simpla noastră năzuință pentru ceea ce suntem cu adevărat, pentru sursa ființei noastre, ne demonstrează că bucuria și pacea se află acolo de unde vine și năzuința. Iubirea eternă ne va îndepărta de iluzie și ne va conduce către sine, către cine suntem cu adevărat.

Pentru mine a devenit clar: Dumnezeu este sursa adevărului. Ceva s-a mișcat în mine, ceva ce aș putea numi transcendență, Dumnezeu. Acesta se arată într-un mod neprevăzut. Pot vedea sursa năzuinței mele acolo. Mă predau acesteia și astfel identitatea mi se schimbă și capătă o nouă formă determinată de această sursă. Prin prisma acestei stări nou dobândite pot spune: În spatele lumii ce este subiect al fluctuațiilor suferinței si fericirii, se află o altă lume, în care guvernează pacea, bucuria și transformarea constantă. Lumea noastră este reală în măsura în care este investită. Eu o percep ca pe un văl amăgitor, dar și ca pe un far.

Se dezvoltă în fiecare moment printr-o minte care gândește diferit de Dumnzeu și care încă nu şi-a găsit sensul existenței. O asemenea minte produce gânduri care sunt separate de sursa vieții. Această sursă permite tuturor drumurilor, inclusiv cel al minții, să creeze iluzii și o lume separată de Sursă.

Sistemul nostru egotic de gândire se face simțit ca o entitate separată. Cu toate acestea, de vreme ce separarea este o iluzie, următoarea afirmație este de asemenea adevărată: Egoul este menținut prin credința în realitatea sa. Corpul nostru vizibil este separat de celelalte corupuri – asta ne arată organele senzoriale. Este experiența de a fi separat. Mintea noastră este strâns conectată cu acesta. Așadar, sistemul de gândire egotic percepe ceea ce este vizibil ca fiind adevărat. Asta se va schimba atunci când conștiința noastră va fi înglobată de sursă. Atunci ne vom schimba mintea. Astfel vom experimenta legătura intrinsecă a tuturor lucrurilor în unitatea vieții.

Credința că percepția noastră este o consecință a ceea ce se întâmplă cu adevărat în lume este o confuzie asupra cauzei și efectului. De fapt, este invers: lumea ne arată imagini în care trăiește propria noastră minte. Sistemul de gândire egotic poate tinde să îmbunătățească lumea și propria viață. Însă lumea se va arăta mereu conform percepției privitorului. Gândirea inversă se va confirma întotdeana pe sine și va fi mereu de acord cu ceea ce va plăsmui.

Pentru mine, pacea și bucuria sunt adevărul lui Dumnezeu, deoarece acestea au răsărit în mine în decursul căii mele interioare. Împreună cu ele, apare experiența că viața, deși se arată în multe aspecte diferinte, este una singură. Separarea a devenit o iluzie pentru mine. Adevărata percepție este privirea aceea care merge dincolo de ceea ce ne arată ochii fizici. Aceasta merge mai departe și vede ceea ce este dincolo de vălul formelor. Sau, cu alte cuvinte: Dezvăluie semnificația formelor; privește prin ele și le înțelege ca semne de indicație către cealaltă lume, în care se află adevărata identitate a lucrurilor
 

”Adevărata percepție”

Atâta vreme cât vrem să avem dreptate în ce gândim și ce vedem, nu este posibilă nicio transformare spirituală. Pentru că fiecare gând își lasă efectul în structura noastră interioară. Acest efect este o cristalizare, care ne conduce către raționamente circulare.

De aceea gândirea trebuie să fie flexibilă și mereu reînnoită. Acest lucru devine posibil când ne întreptăm către sursa vieții. Schimbările care se petrec în acest fel nu presupun ca noi să obținem ceva, ci înseamnă că ”ceva” din noi vrea să se manifeste, ceva ce încă nu cunoaștem, dar de care, totuși ne simțim aproape. Putem recunoaște acest nou aspect și îi putem acorda spațiu de desfășurare. Ne putem deschide către necunoscut, care vrea să ne transforme din interior. Noi nu suntem creatorii, ci receptorii a ceea ce vine de la Divinitate. A face și a judeca separat de originea divină generează vălul care acoperă lumina. Putem lăsa aceste văluri să se dizolve. Calea către a face asta este pregătită. Aceasta începe cu faptul că simțuri noi se trezesc în lăuntrul nostru. Acestea ne întreabă: Vrei să îţi păstrezi judecățile sau ești pregătit să pășești deoparte, astfel încât ceva mult mai profund să poată lumina în tine?

Suntem liberi în ceea ce privește decizia noastră pentru că iubirea fără libertate nu poate exista. Dacă vrem să continuăm mersul în lumea iluziilor, crucificăm Lumina. Chiar și iluziile au nevoie de o lumină creatoare. Acestea o folosesc, iar din acest punct de vedere, însăși lumina așteaptă salvarea. Însă nimic nu poate fi forțat. ”Planul salvării” presupune ca noi să ne trezim din visare. Fiecare voință de a preda gândurile de separare și de a lăsa flacăra Totului din noi să se aprindă, va fi folosită cu bucurie de Sfântul Spirit, reînnoitorul vieții. Ne rectifică mintea descoperindu-ne adevărata identitate. Lumina sursei originare ne va umple, atunci, conștiința. Vom vedea lumea diferit. Vom vedea cum Lumina va fi activă pretutindeni. Lumina se va privi pe sine, prin noi. Lumea se va experimenta din nou pe sine, prin noi.

Print Friendly, PDF & Email

Distribuie acest articol

Imagine prezentată:

Data: decembrie 18, 2017
Autor: Marcus Ullbrich (Germany)

Imagem em destaque: