hardships

"Greutățile sunt Covoare purtătoare de Graţie"

back to home pdf share

O broșură scrisă de Ibn ’Ata’ Allah, și cunoscută azi sub titlul Hikam – «Cuvinte de înțelepciune», a devenit destul de faimoasă. Precum Maestrul Sufit al-Mursi a afirmat, aceasta transmite chintesența celei mai mari lucrări sufite a Evului Mediu Arab, scrisă de Abu Hamid Muhammad al-Ghazali (†. 1111): Ihiyah Ulum ad-Din [Reînnoirea științei despre religie]. Printre colecțiile de citate arabe, cea a lui Ibn ’Ata’ Allah este cea mai răspândită, și astăzi rămâne o sursă de inspirație, pentru oricine este în căutarea unei credințe profunde și ferme.

Ibn ’Ata’ Allah s-a născut în 1252 în Alexandria, Egipt. Ca descendent al unei familii de savanți, el a fost la început printre oponenții căii mistice. Când avea 20 sau 25 de ani, l-a vizitat pe Abu’l’-’Abbas al-Mursi. Conversația cu el l-a transformat pe Ibn ’Ata’ Allah. S-a alăturat discipolilor lui al-Mursi și în cele din urmă, când al-Mursi a murit în 1288, el a devenit succesorul său.

Broșura începe cu o critică severă împotriva celor care încă mai consideră că sunt importante propriile lucrări – și, prin urmare sunt dezamăgiți atunci când nu au succes. Din nou și din nou Ibn ’Ata’ Allah subliniază:

Este Dumnezeu Cel care acționează:

Nu vă așteptați la nicio recompensă pentru o lucrare pe care, de fapt,

nu ați făcut-o.

Este o recompensă suficientă că EL vă acceptă munca. (Versetul 114)

În momentele de întuneric profund ale sufletului, și când nu mai primește ajutor de la alții, Omul experimentează că Dumnezeu este singurul rămas căruia i se poate adresa. Și se poate întâmpla ca din mizeria aparentă a acestei experiențe să i se dea mai mari fructe spirituale decât ar fi putut să-i dea succesul cel mai formidabil din lume.

Nimic nu poate cerși în numele tău la fel de izbitor precum o face necazul,

Și nimic nu îți aduce daruri de har așa de repede precum o fac rușinea și nevoia. (Versetul 121)

Se poate întâmpla ca întunericul să te fure,

Astfel încât El să îți permită să percepi valoarea darurilor Sale.

Cine nu înțelege valoarea binecuvântărilor Sale cât timp sunt acolo,

O va înțelege atunci când le va pierde. (Versetul 185)

Pentru Ibn ’Ata’ Allah, Dumnezeu rămâne întotdeauna transcendent – chiar și într-un moment în care omul simte că El este mai aproape de el decât vena gâtului său, precum spune Coranul (Surata 50:16).

Mulți maeștri sufiți vorbesc despre Omul perfect, ceea ce înseamnă că atributele divine ale lui Dumnezeu pot evolua în Om dacă el se predă în totalitate lui Dumnezeu. Atunci „unica realitate“ se poate ridica în interiorul său. Omul perfect nu acționează pentru el însuși. El și-a pierdut sinele în Dumnezeu. Orice face este făcut de Dumnezeu prin el.

Misticii din Persia spun: Din noaptea întunecată apare «Soarele la miezul nopții». – Ibn ’Ata’ Allah leagă multe gânduri de ‹Versetul-Lumină› al Coranului (Surata 24:35), unde Dumnezeu este denumit «Lumina Cerului și a Pământului» care strălucește dintr-o lampă stând într-o nișă.

Dumnezeu a rostit primul cuvânt când s-a adresat Omului în Prima Eternitate a existenței lui încă necreate: «Nu sunt eu Domnul tău– Și Omul, încă în necreat, încă în tărâmurile spirituale, a răspuns: «Da: am constatat.» (Surata 7:171) – Acesta a fost așa-numitul Prim acord. Și mai departe, Dumnezeu este cel care ia inițiativa:

Neglijentul se întreabă de dimineață : «Ce voi face

Rezonabilul spune: «Ce va face acum Dumnezeu cu mine?» (Versetul 106)

Pentru Ibn ’Ata’ Allah, ca și predecesorii și urmașii săi, cel mai bun mod de a veni mai aproape de Dumnezeu și de a exprima dragostea și recunoștința față de EL, este A-și aminti de Dumnezeu (Dhikr). El a scris, de asemenea, o broșură despre utilizarea celor 99 de nume frumoase ale lui Dumnezeu, în funcție de diferitele etape ale evoluției spirituale (în «Cheia salvării»). – Ibn ’Ata’ Allah își avertizează cititorii să nu creadă că într-un anumit moment altceva se poate întâmpla decât ceea ce se întâmplă de fapt. Devotatul va găsi o semnificație în tot ceea ce i se întâmplă sau îi apare. Pentru el, chiar și greutățile vor deveni «un covor plin de Grație».

Cosmosul este în întregime Întuneric.

Doar prezența luminoasă a lui Dumnezeu în el îl iluminează.

Oricine privește astfel Cosmosul și nu-L vede pe El,

în acesta, sau cu acesta, înaintea sa sau după acesta,

este lipsit de toate luminile,

și de Soarele cunoașterii ce este ascuns înaintea lui

de norii semnelor create. (Versetul 14)

 

Sursa principală: Ibn ’Ata’ Allah, Bedrängnisse sind Teppiche voller Gnaden [Greutățile devin un covor plin de Grație], traducere în germană și un cuvânt introductiv de Annemarie Schimmel, Freiburg (Germania), 1987

back to home pdf share