Butterfly

Fluturele

back to home pdf share

Fii conștient de faptul că nimic nu îți este imposibil. Consideră-te nemuritor și capabil să înțelegeți totul, toată arta, toată știința, natura a tot ceea ce trăiește. Devino mai înalt decât toate înălțimile și mai profund decât toate profunzimile.

Hermes Tresmegistos, cartea 2: 80-81

 

Prolog

Este sarcina noastră să menținem vie pentru prezent bogăția și profunzimea imaginilor semnificative din trecut. Animalele mitice descrise în această carte [1] deblochează imaginile speciale ale adevărului care sunt conectate cu fiecare inimă umană, cu fiecare suflet uman.

Reprezentările animalelor mitice poartă în ele o forță pentru dezvoltarea sufletului-spirit, și de acolo sădesc semințele pentru viața spirituală care este ascunsă în fiecare persoană. Acestea permit conștiinței să facă un salt către supranatural, precum o fac și simbolurile. Odată recunoscute și trăite, ele deschid ușa către conectare, precum Hermes Tresmegistos afirmă în Tabula Smaragdina: 

Ceea ce este jos este la fel cu ceea ce este sus, și ceea ce este sus este la fel cu ceea ce este jos, pentru ca minunile Unicului să se împlinească.

Animalele mitice sunt ca forțele stelare de inspirație din microcosmos.

Ele ne impulsionează pe calea către ceea ce este sfânt, ceea ce este întreg:

ca ființa umană să fie unită cu Christos, lumina luminilor,

în care are loc transfigurarea, și în care toate contrariile se estompează,

unde "Acela" se varsă pe sine în sfântul Graal, în lumină și putere,

atât cosmic, cât și în centrul nostru,

ca sursă dinamică în viața noastră.

 

Să mergem pe calea stelelor, calea care este conexiunea.

Cosmosul este echipat pentru a aduce planul universal la îndeplinire.

În microcosmos,

ca parte a întregului,

ca o bijuterie strălucitoare,

suntem pregătiți să ne ocupăm locul în lume,

pentru umanitate,

în scopul de a ne oferi universului ca o putere înstelată.

 

Prietenia și puterea sufletului

            Sunt azi; Sunt ieri; Sunt mâine!

            Eu sunt sufletul divin, misterios.

            Strălucirea mea deplină luminează fiecare înviat,

            Care, în timp ce trece prin transformări succesive

            pe tărâmul morților,

            se luptă să-și găsească calea

            strâbătând tărâmul întunericului.

           Cartea egipteană a morților

Minunata noastră planetă Pământ se bazează pe o formulă alchimică care este permanent activă.

Spațiul intercosmic este umplut cu substanța primordială, materia magica, o mare eternă de plinătate a vieții, în care măreața suflare a spiritului mișcă marea și o aduce la revelație: un imens domeniu grandios, în limbaj sacru numit Împărăția lui Dumnezeu.

Priviți câmpul revelației cosmice în care se mișcă stelele și planetele, priviți câmpul revelației pământului, în care se desfășoară întreaga viață, câmpul revelației omului, în care trăim, tu și eu.

Fiecare revelație este o parte a întregului - fie armonioasă, fie în curs de dezvoltare, fiecare are o dublă mișcare: una centripetă, pentru a primi forța vieții și una centrifugală, pentru a oferi putere. Această putere este impregnată de ideea unică, care conduce întreaga revelație. Iar acest ritm al contrariilor este inspirația și expirația vibrantă a unei respirații unice.

Omul are trei sanctuare în care poate primi acest suflu sfânt; sanctuarul inimii, sanctuarul capului și sanctuarul vieții.

Cunoaștem dorința de a ne armoniza cu acea respirație măreață, care provine din acea singură idee: o cunoaștem, și ne deschidem pentru a primi materia magica, substanța primordială, eterii puri. Iubirea este întotdeauna prima prezentă în această întâlnire. Puterea iubirii lui Christos este puterea cosmică a Luminii care s-a oferit pe sine interiorului pământului, inimii lumii, sufletul lumii. Această putere a iubirii ne atinge în inima noastră, trezește cu sărutări blânde scânteia divină care se află în noi. Este eliberat un sentiment nou în ceea ce privește sinele, viața și lumea; ne vedem stând în relație cu toată creația, cu tot ceea ce trăiește, cu aproapele nostru. Astfel vedem o cale acolo, un drum luminat, cu lumini și perspective pe care le putem urma. Și dacă intrăm pe această cale, nu poate fi altfel decât că iubirea pe care o primim în Christos radiază prin noi și emană din noi.

Acest flux de iubire ce izvorăște din inimă își găsește drumul în sus și se unește cu marea suflare a spiritului, cu câmpul înțelepciunii, iar acest spirit coboară în coroana capului. O nouă gândire se trezește, o nouă ființă conștientă în lumina acestui spirit sfințitor pentru a putea fi vindecați, pentru a deveni o singură mișcare armonică cu singura respirație.

Vedeți mișcarea: din inimă un curent de iubire ajunge în stânga și dreapta, și mai sus în singurul spirit, și vedeți cum unicul spirit coboară și se conectează cu sanctuarul capului deschis. Această mișcare a puterii iubirii și înțelepciunii formează aripile unui trup sufletesc nemuritor care crește în noi, care vrea să arate și să răspândească frumusețea vieții, a viații originare. Cele două aripi frumos colorate ale corpului sufletului se completează reciproc ca putere și mișcare - opuse, totuși simetric potrivite:

Fluturele a fost condus pe câmp, iar când am pășit mai departe, visând, o strălucire din paradis a rămas cu mine. Totul este suflat de vânt, dar fluturii    sunt o asemănare trecătoare a lucrurilor efemere.

Un fluture este văzut ca un simbol al sufletului, al victoriei asupra tranziției, asupra morții. Suntem încântați și înălțați de frumusețea unui fluture, dar de multe ori nu luăm în considerare schimbările prin care trebuie să treacă fluturele cu aripile de hârtie pentru a atinge această frumusețe.

Nu există nimic în această lume care să rămână neschimbat. Totul se schimbă, totul alunecă, toate lucrurile iau formă și trec din nou. Reînnoitoarea tuturor lucrurilor, mama natură, modelează fiecare formă din alte forme și niciun lucru, niciun atom nu se pierde în acest univers - acestea sunt modificările de formă ale naturii.

În natură, atât omenirea cât și individul uman sunt formațiuni minunate:

trecând prin tot felul de schimbări, el poate deveni copt pentru a-și dedica natura spiritului, indicat în misterele egiptene ca fiind calea de la Osiris Verde la Osiris Negru apoi la Ka; iar în limbajul Fraternității Catharilor ca o inițiere de la Kepler la Mès-Naut[2]. Ambele indică calea de revenire la originea sa universală, simbolic de la omidă la pupă, apoi la fluture, de la formare, reformare la transformare.

Omida este ființa umană, Osiris Verde, care dorește să mergă pe cale. El își țese un cocon, exprimat în limbajul misterelor cathare ca grota Kepler; acolo, ca pupă, intră în liniștea sanctuarului interior, realizând că în tăcere mâna formativă a spiritului, cea mai înaltă revelație, așteaptă. Această persoană devine tăcută în ce privește egoul, se golește de sine, intră în propriul mormânt, unde are loc  reformarea are loc. Omida în pupă este omul care rearanjează, reformează și moare în Osiris Negru - negrul care-l face receptiv, îl face să absoarbă lumina și, prin urmare, să se schimbe. În incinta lui întunecată, grota lui Mès-Naut, el suferă progresiv o permutare, o transformare, de la omul material la omul sufletesc.

Înalt și mai înalt, da, tot mai sus, corpul sufletului se dezvoltă, se desăvârșește - o ființă umană conștientă de lumină care urmărește lumina – pentru a evada ca un fluture ceresc, ca o lumină a sufletului sau Ka, și să devină suflet-spirit, omul de lumină înălțat, forma perfectă, care a fost întotdeauna ascunsă în omidă.

Această metamorfoză este o formare interioară, o contopire în natura veșnică și o participare la ea. Se manifestă ca o cooperare fără întrerupere - fiind lumină și oferind adevărata prietenie, prin salvarea a ceea ce este pierdut și mângâierea a ceea ce este învins; prin învierea celor căzuți, vindecarea rănilor a tot ceea ce este afectat, aducând un flux de lumină în lume, și conectându-se cu ceilalți pentru a fi un potop larg de lumină care se revarsă în societate.

Și vedeți, acest flux de lumină va transforma mareea lumii.

            Bucurie! Frumoasă scânteie divină,

            pătrundem cu pasiune arzătoare,

            ființa cerească, sanctuarul tău,

            puterile tale magice din nou conectează

            ce trăiește separat și împărțit,

            toți oamenii devin frați,

            acolo sufletul tău blând are aripi, [3]

            acolo suntem slujitori

            ai spiritului sanctificator,

            Paracletul.

 

[1] Acest articol este un extras din prolog și un capitol al cărții:

Pasărea paradisului și alte animale mitice. Imagini primare ale vieții sufletului.

(De paradijsvogel en andere mythische dieren) Ankie Hettema-Pieterse -

Rozekruis Pers, Haarlem 2019

[2] A. Gadal, Pe calea Sfântului Graal, Rosycross Press, Haarlem 2018

[3] Friedrich Schiller: Oda Bucuriei (German: An die Freude ), 1785

back to home pdf share