Rozacrucienii clasici ai secolului al 17-lea au declarat;
Voi, care sunteți prudenți, găsiți un adăpost cu noi, căci nu căutăm aurul vostru, ci vă oferim chiar comorile noastre incomensurabile.
Dar ce sunt de fapt aceste „comori“ și de ce acestea sunt incomensurabile? Dintr-un punct de vedere interior, ele sunt asociate cu trezirea conștiinței pentru o percepție imediată a realității, liberă de povara riguroasă a doctrinelor și atitudinilor, stabilită de trecut.
În orice caz, o trezire reală nu înseamnă auto-conștientizarea unui astfel de proces. Poate vă aduceți aminte de pilda biblică a tânărului bogat. El este atât de bogat în realizări și calități, că nu poate lăsa totul în urmă. El a devenit dumnezeul lui însuși, de aceea nu se poate întoarce către Dumnezeul tuturor lucrurilor.
Când Iisus spune că este dificil pentru un bogat să intre în Împărăție, apostolii sunt extrem de nedumeriți. O persoană care a achiziționat deja totul, și respectă prescripțiile legilor spirituale, este incapabilă să primească Spiritul. Și este normal să ne întrebăm dacă o astfel de persoană este incapabilă, atunci există măcar cineva care o poate face. Răspunsul pe care l-au primit este simplu: acest lucru nu este posibil pentru oameni. Nu există nicio cale prin care un om să ajungă la ceva care nu este uman. Dar desigur, pentru Dumnezeu totul este posibil, atâta timp cât există loc pentru El de a lucra.
Un astfel de loc de manifestare, indicat de clasicii Rozacrucieni, este mormântul-templu al lui Christian Rozacruce. Acest loc, ca un simbol alchimic, este situat în inima fiecărei persoane și există o descriere destul de bună a procesului de găsire al acestuia[i]. Descoperirea Templului începe cu moartea fratelui A. Litera A este prima literă a alfabetului. De asemenea, am putea să ne referim la propria percepție a noastră înșine „ca prima literă a alfabetului”.
În orice caz, doar după moartea fratelui A, fratele NN poate să vină în locul lui. El găsește o placă de alamă memorială, îi smulge cuiul, și în spatele tencuielii rupte găsește ușa templului-mormânt. Placa memorială din alamă, dată jos de pe locul ei proeminent, este un simbol al trecutului nostru, al întregii cunoașteri și experiențe acumulate în noi, care până acum ne-au determinat mereu, și au reprezentat până la acest moment bogăția noastră. În această privință, noi toți ne putem vedea pe noi înșine ca pe tânărul bogat.
Dar aici putem întreba: cine și ce simbolizează fratele NN? NN înseamnă „nimic” și „nimeni”. Mulți oameni cred că înlăturând această placă memorială din alamă aceasta i-ar lipsi de identitatea lor. Aici se află un mare secret. În interiorul camerei există o altă placă de alamă – o identitate complet diferită.
Următoarele cuvinte ale lui Christos sunt menite caracteristicilor persoanei care dezvăluie templul-mormânt: „Cel care își pierde viața, o va găsi,” și de asemenea cuvintele lui Lao Tse: „Numai cel mic îl poate primi pe cel mare.”
Doar pe această bază poate fi îndeplinit procesul numit „renașterea prin apă și spirit„. Pe această bază, de asemenea, este executat procesul pe care îl cunoaștem drept transfigurare (din greacă). Transfigurarea lui Iisus Christos în Noul Testament este reprezentată de un nor de lumină pe Muntele Tabor. Același nor de lumină l-a ghidat pe Moise când i s-a dat sarcina de a-și conduce poporul în Țara Promisă.
Acest nor ia locul așa-numitului Sine Înalt al omului, atunci când personalitatea renunță la propriul teren și la voința sa, în numele Voinței lui Dumnezeu.
În vremuri mai apropiate de noi, oamenii descriu ceea ce ei numesc „Lumină necreată„. Mărturiile lor ne arată că împreună cu această iluminare în același timp, există o percepție imediată și dureroasă a descendenței umane personale și comune. Această înțelegere profundă este o cruce greu de suportat, și oricine o va purta pentru sine, va fi în curând epuizat. Dar oricine o duce în numele lui Dumnezeu și al celorlalți, primește nu numai forța sau rezistența, ci inspirația – o mică parte a procesului de creație, care în legende este numită „a sufla viață în nări.” Cu această inspirație, greutatea crucii devine un alt fel de greutate, pe care am putea-o numi Semnificație.
Și aici ne putem aminti cum Christian Rozacruce trece prin cântărirea pe cântar, înainte de a participa la procesiunea Nunții Alchimice[ii]. El nu are niciun punct de referință în sine, și de aceea el suportă cele șapte greutăți – testul Spiritului Sfânt. El spune că mila lui Dumnezeu, nu calitățile personale sau abilitățile sale, l-au ajutat. Prin urmare, atunci când toate greutățile sunt plasate pe cântar, ele nu pot mișca ceea ce i-a luat locul nu prin propriile sale forțe, ci prin voința lui Dumnezeu.
Adesea vorbim despre serviciu, dar oare înțelegem cu adevărat înțelesul, semnificația acestei expresii?În interiorul nostru există o idee și un model (un produs al vechii conștiințe) pentru manifestarea sa. Se spune că slujirea înseamnă sacrificiu. Din limba latină, cuvântul ‘sacrificiu’ inițial vine de la sacrum facere și se referă la o faptă sacră, dar câțiva înțeleg destul de bine că ceea ce trebuie sacrificat este în principal ideea noastră personală despre ea. Ideea noastră personală se reflectă și în cerințele noastre față de ceilalți, și în pretențiile noastre de la viață. Acest lucru este chiar mai mult autoafirmare.
Este tocmai pentru că suntem destul de cultivați, că autoafirmarea noastră încearcă să se ascundă, și se manifestă adesea în fapte pe care noi credem că le facem pentru alții. Dar de multe ori acest lucru servește doar pentru a ne ridica imaginea în ochii noștri.
Mergând pe calea predării de sine poate suna ca ceva destul de acaparator și dificil. Dar ar fi mai corect de a spune că este de fapt imposibil pentru un om. Totuși, așa cum am menționat la început, pentru Dumnezeu totul este posibil. Nu doar aceasta este prea ușor pentru El. El are nevoie doar de pământ gol pentru a lucra, sau – de un deșert.
Cum s-a născut lumea? Nu este oare adevărat că Supremul Creator a făcut-o din nimic? Atunci este clar că dacă Dumnezeu trebuie să-Și facă lucrarea Sa în noi, ar trebui să fim pur și simplu nimic – materialul Său de construcție.
[i] în „Fama Fraternitatis”
[ii] în al treilea manifest al Rozacrucienilor clasici – „Nunta Alchimică a lui Christian Rozacruce„
