Europa este un loc al națiunilor unite. Dar este și mult mai mult. În spatele imnului european se ascunde ideea unei persoane ce rătăcește sub „bolta înstelată”, în timp ce se confruntă cu dorul său de o identitate divină. Cu acest dor, tinde spre o sursă ce poartă totul în afara firmamentului înstelat. A stabili o astfel de imagine alchimico-ermetică a omului prin imnul european în mijlocul unei comunități de state este o aventură captivantă.
Friedrich Schiller descrie această persoană în poezia sa Odă bucuriei. O parte din ea a fost ulterior transpusă muzical în ultima parte a Simfoniei a IX-a a lui Ludwig van Beethoven. Tema sa principală a fost declarată imnul european în 1972. Un imn este un cântec de laudă, lăudând ființa umană. În imnul european, omul însuși devine un erou. Imaginează-ți cum ar putea arăta o Europă plină de eroi de acest fel. Probabil că ar debloca lumea, care se bazează pe faptul că realitatea și idealitatea nu pot coexista. Nenumărate abordări culturale abordează această provocare în dezvoltarea umană. Una dintre ele este alchimia. Deși aproape uitată în ziua de azi, aceasta a însoțit omenirea timp de mii de ani cu universala sa înțelepciune.
Cei care sunt mai informați despre alchimie și sunt familiarizați cu tradiția ermetică a gândirii pe care se bazează vor recunoaște în ea un puternic curent spiritual care face parte integrantă din tradiția culturală europeană. Pentru o persoană cu gândire rațională și uneori superficială, astăzi, o poveste despre alchimie ar începe probabil după cum urmează:
Alchemy and making gold
Alchimia și fabricarea aurului
În casa întunecată de la capătul străzii trăia alchimistul. Nimeni nu-l cunoștea cu adevărat și îl întâlneai arar. Adesea, ieșea noaptea, când aduna plante sau pietricele în timpul lunii pline. S-a spus că lucra pentru rege. Laboratorul și casa făceau parte din palat. Aurul pentru rege trebuia să se facă acolo, au spus oamenii. Unii îi zâmbeau, iar alții se strecurau cu ochi lacomi în jurul casei sale.
Chiar și astăzi, mulți încă zâmbesc când aud cuvântul alchimie. În diferite perioade ale Evului Mediu și ai Renașterii fost mulți doritori în a deveni „producători de aur” ce au căutat febril Piatra Filosofală pentru a se îmbogăți.
Astăzi avem sisteme financiare globale , prețul aurului este anunțat zilnic la radio. Rezervele de aur joacă un rol crucial în acest sistem de „fabricare a aurului” modern. Acest sistem financiar este o parte a inimii Europei. Raționali, gânditori științifici, au depășit lăcomia pentru aur?
Sistemele financiare moderne, cu scandalurile lor, ne arată că lăcomia pentru aur este ascunsă doar sub o diferită îmbrăcăminte astăzi. Mai mult ca oricând, mulți oameni sunt preocupați de „producerea formei inferioare de aur”, de a face bani. Multe persoane au mai multe în comun cu șarlatanul alchimic de altădată decât vor să recunoască.
Esența spirituală
Tăcutul alchimist cu gândire ermetică blestemat a încerca a face aur fizic, palpabil, pentru a discredita o știință universală. Hermeticismul a combinat astronomia, astrologia, arta, științele naturii, filozofia și religia. Considera Piatra Filosofală ca o stare specială a sufletului în care se putea crea aur spiritual. În secolul trecut, C.G. Jung a subliniat în special aspectul spiritual al alchimiei. El a subliniat că scrierile alchimice sunt pline de imagini și simboluri.
„Ia dragonul și lasă-l să devoreze soarele și luna”. – Oricine citește așa ceva într-o veche scriptură alchimică trebuie să ia în primul rând această imagine și apoi să decidă dacă va căuta o soluție chimică sau una spirituală. Va prefera să citească dragonul ca fiind un acid ce dizolvă aurul și argintul sau va vedea mai degrabă dragonul ca fiind puternicul suflet al ființei umane? În cea de-a doua lectură, dragonul poate simboliza atât sufletul lacom al aurului materialistului, dragonul întunecat, malefic, devorator auriu și argint sau dragonul auriu transformat, care deranjează această lume prin devoarea soarelui și a lunii.
Mai întâi vedem dragonul ca fiind răul decăzut și mai apoi vedem balaurul de aur, izbăvit. Este simbol pentru omul care se cufundă în pace. El intră în sanctuarul ceresc ce păzește întreaga lume a dragonului rău sau întunecat. Prin urmare, dragonul este simbol atât al ființelor umane pământești, cât și al celor cerești. Întâlnim omul ceresc în Simfonia a IX-a a lui Beethoven și poemul lui Friedrich Schiller Odă bucuriei. Și întâlnim aspectul pământesc sau material al alchimistului în sistemele noastre financiare de zi cu zi. Dar amândouă se regăsesc simultan în natura omului, deoarece acesta este dual.
Esența alchimiei
Esența alchimiei este una duală, asemeni sufletului uman, simbolizată prn cei doi dragoni. Cele două zone sufletești corespund două tipuri de percepție. Omul ceresc vede lumea altfel:
„Putem considera lumea ca fiind formată dintr-o singură substanță primordială, care se află în vibrații diferite. Diversitatea acestor vibrații este baza tuturor formelor vizibile și invizibile.”
Cu această scurtă afirmație, teosoful doctor Franz Hartmann rezumă esența alchimiei. În această privință, nu este doar o știință, un instrument pentru a produce aur din metale de bază. Este mai presus de orice o anumită atitudine față de viață și o viziune asupra lumii în care eternul devine vizibil prin formarea formelor. Acest tip de alchimie deschide posibilitatea ca omul să înțeleagă „ceea ce ține lumea împreună în miezul său”. Simbolic, acesta este Dragonul de Aur care păzește dragonul întunecat. Dragonul de Aur este cel care îl transformă pe om și îl transportă către sanctuarul ceresc.
Viziunea dublă a alchimiei își are rădăcinile în gândirea ermetică. Primul alchimist, și tatăl tuturor dintre ei, este Hermes Trismegistul, „Cel de trei ori mare”. Cercetările moderne presupun că numele este un pseudonim sub care generațiile de filosofi și-au publicat gândurile.
Cel mai înalt obiectiv al alchimiei este cel de a produce Piatra Filosofală. Realizată în partea cea mai profundă a omului, iar cea mai înaltă înțelepciune a omului ceresc este concentrată în ea. Alchimia este o punte între două lumi. Piatra Filosofală face ca puterile omului ceresc din lumea noastră să fie tangibile ca gând, cuvânt și simbol. Odată cu Piatra Filosofală, începe transformarea ființei noastre pământești și pe lângă gândirea „orizontală”, gândirea „verticală” devine tangibilă. În acest moment omul se află în fața unui prag în care nu mai poate ignora profundele întrebări fundamentale ale existenței sale.
Gândirea verticală și gândirea orizontală
În reflecțiile sale despre cer și pământ, scriitorul maghiar Sándor Márai descrie omul dual:
„Omul obișnuit, cugetătorul cu gânduri înguste și confortabile, vede și simte lumea pe orizontală. O persoană care are suficient curaj pentru a înțelege realitatea, vede lumea cea mică și pe cea mare pe verticală. Cele două puncte de vedere nu sunt niciodată congruente, ci se ciocnesc undeva întrun singur punct de intersecție. Acest punct de intersecție este uneori crucea și alteori rugul. ” (Sandor Marai, Cer și Pământ)
Alchimistul ce urmărește aurul material are multe în comun cu ființa umană orizontal gânditoare. El crede doar în ceea ce poate înțelege senzorial. Orice altceva, el îl va expune rapid ridicolului. El caută recunoaștere, putere, faimă, bogățea și o viață lipsită de griji. Persoana cu gândire verticală este preocupată de întrebările fundamentale ale vieții. El nu numai că examinează structura cantitativă a materiei, așa cum suntem obișnuiți în științele noastre naturale de azi. Îl interesează, de asenmenea, relațiile pe care le numim viață, calitatea lor și modelele lor de schimbare.
Fața modernă a Europei
Opinia alchimistului cu gândire verticală nu joacă niciun rol evident în Europa de azi. Inima Europei constă în sisteme economice și financiare concurente. Termenii tehnici precum războiul comercial, preluarea ostilă, etc. arată caracterul acestei inimi. Lăcomia pentru bani sau aur și „mentalitatea de a face aur” predomină. Sunt consecințele unei viziuni materialiste asupra realității.
Imnul european și alchimia spirituală
Bucurie, frumoasă scânteie a Divinității,
Fiică din Elysium,
Intrăm, îmbătați de foc,
Cel Ceresc, sanctuarul tău!
Strâns, magia ta ne cuprinde din nou
Ce obicei împărțit strict ;
Frați devin cutoții, oameni,
Acolo unde blândele tale aripi rămân.
Totuși, această părere nu este unica. Potrivit lui Paracelsus, există o inferioară și – pe baza filosofiei ermetice – o superioară alchimie în laboratorul alchimistului. Niciuna nu este posibilă fără cealaltă.
Astfel, Europa, cu sistemele sale financiare și viața socială de zi cu zi, cunoaște bine alchimia inferioară. În imaginea alchimică, masonică a omului ce stă la baza imnului european, se evidențiază alchimia superioară. Imnul european pune accentul pe aspectul uman al societății.
În Odă bucuriei, Schiller descrie atât mica lume a omului, ce constă din cer și pământ și este dominată de gândirea orizontală dar și lumea de deasupra firmamentului înstelat cu „cerul deasupra cerului”. Perceperea acestui cer deasupra cerului este scopul omului cu gândire verticală. Ca un călător al cerului, el străpunge firmamentul pentru a se trezi și a deveni conștient în altă lume.
Cât timp îi ia unei persoane pentru a se deschide către gândirea verticală? Ce se întâmplă când gândirea verticală agită structura orizontală a experienței? Pentru europeanul, ce trăiește în societatea modernă și se confruntă cu imaginea unui om ceresc în imn, două uși i se deschid în fiecare zi. El însuși este în punctul de intersecție al acestor două lumi și, astfel, viața sa stă din nou și din nou în fața crucii ce îl ridică la cer și, uneori, în fața rugului pe care arde tot ceea ce nu este compatibil cu adevărata ființă umană.
