future

Golemul - Partea a treia – Viitorul

back to home pdf share

Către partea 2

Cei doisprezece eoni reprezintă douăsprezece idei conducătoare, douăsprezece iluzii, douăsprezece încercări de a transforma lumea materială într-un paradis. Pentru a înțelege dorința noastră de a crea, de a imita, trebuie să știm ceva despre forțele care ne conduc.

În cartea „Misterele Gnostice Pistis Sophia” Jan van Rijckenborgh ne-a oferit câteva perspective valoroase despre acești doisprezece eoni[1]. El descrie al nouălea eon după cum urmează: visul dialectic al îndumnezeirii. Cu alte cuvinte: este încercarea de a atinge un statut divin, nemuritor în domeniul nostru material, dialectic de viață. Al zecelea, al unsprezecelea și al doisprezecelea eon reprezintă pașii succesivi ai realizării visului divinității. Al doisprezecelea eon este legat de ultima fază: realizarea materială, manifestarea unei personalități divine în lumea fizică.

Care este noul capitol care se adaugă astăzi la vechea carte a ‘golemului’? La ce suntem martori în jurul nostru? Lemuria se repetă. Cu personalitatea noastră robotică, dotată cu inteligență luciferică, dar lipsită de înțelepciunea divină, vom crea noi roboți. Unii dintre ei arată deja surprinzător ca noi: pot primi oaspeți, pot juca fotbal și chiar pot efectua operații medicale. Există deja roboți autonomi având celulele creierului simulate. Da, comportamentul lor este încă elementar, dar probabil că ne vor ajunge repede din urmă.

Al zecelea eon este responsabil pentru toate ideile și concepțiile mentale legate de formele artificiale ale vieții. Se ridică întrebări de genul: Ar fi posibil să transferăm conținutul celulelor creierului nostru într-un creier artificial, pentru a ne păstra cunoștințele și conștiința atunci când murim? Poate putem încorpora piesele robotului în corpul nostru devenind un super-om, un cyborg? Putem trasa o linie între viața naturală și cea artificială? Dacă ar putea fi construit un android care să ne semene într-o asemenea măsură încât să nu mai putem vedea diferența, atunci aceasta înseamnă a fi în viață? Crede, învață, are emoții. Ce înseamnă atunci ‘a fi în viață’?

Al unsprezecelea eon duce aceste experimente mentale un pas mai departe. Acum se gândește la probleme filosofice, la etică și moralitate, la bine și la rău. Sub influența acestui eon, încercăm să ne justificăm intențiile. Am putea spune: poate este posibil ca roboții să se ocupe de toate activitățile noastre agricole. Am putea astfel produce mult mai multe alimente și să eliminăm foametea din lume. Ori, nu ar fi frumos ca un android să poată ajuta bătrânii la cumpărăturile lor sau să le țină companie atunci când se simt singuri? Dar în lumea noastră dialectică, moneda are întotdeauna două fețe. Deoarece industria militară este, bineînțeles, foarte interesată de omul artificial. În mod regulat, am citit despre atacurile care se desfășoară cu așa-numitele ‘drone’. Aceste drone sunt însă controlate de la distanță de un soldat care, de exemplu, ia decizia de a deschide focul. Dar între timp, a fost dezvoltată prima dronă autonomă. Acest robot acționează independent: cu inteligența sa artificială, urmărește o anumită țintă și decide dacă trebuie sau nu să-și elimine adversarul. Unii politicieni au pus întrebări cu privire la această evoluție, deoarece au înțeles, de asemenea, că în acest moment sunt traversate liniile.

Dr. Frankenstein va deveni din nou victimă a creației sale? Lemuria a fost înghițită de valuri, după care Atlantida a suferit aceeași soartă. Oare Zeus ne va lovi cu unul dintre fulgerele sale, așa cum a făcut-o cu nesăbuitul Phaethon? Totul depinde de noi!

Noi suntem cei care trebuie să alegem calea cea bună spre casă. Nu prin imitație și crearea unei caricaturi a unei ființe umane cerești. Avem nevoie de lucrul real! Avem nevoie de o renaștere spirituală: adevărata noastră identitate divină umană trebuie trezită din somnul morții! Promisiunea învierii omului Lumină a fost înregistrată în cărțile sfinte ale mai multor culturi. Există multe semne care ne indică direcția cea bună, chiar și natura ne-a lăsat indicii. De ce Insula Paștelui nu a fost înghițită de valuri când Lemuria a dispărut? A fost păstrată cu intenții înțelepte: este o mărturie a monadei, a omului divin, ascuns într-un corp fizic. Da, statuile și-au pierdut legătura cu Lumina: acum ochii lor sunt reci și morți. Dar de ce este această rămășiță numită Insula Paștelui? OK, a fost descoperită de exploratorul olandez Jacob Roggeveen în Duminica Paștelui, dar nu există coincidență în universul sublim. Paștele este sărbătoarea învierii ființei umane divine. Este sărbătoarea victoriei asupra morții. Ochii monadei vor fi din nou plini de Lumină. Este învierea lui ‘EU SUNT’.

„Eu sunt Primul și Ultimul, și Cel Viu. Am fost mort, dar uite - trăiesc pentru totdeauna și în veci, și țin cheile morții și ale Împărăției morților.”[2]

Personalitatea noastră actuală deține în continuare toate posibilitățile pentru a reînvia omul-Lumină în noi. Cu cât ne transformăm mai mult în roboți, cu atât mai dificil devine posibilitatea de a merge pe calea eliberării. Deci, vă rog, nu așteptați prea mult!

 

[1] A se vedea capitolul 24 ‘Zodiacul – o închisoare cu douăsprezece aspecte’

[2] Revelația 1:17

back to home pdf share