universo

Murind la finalul timpului - Partea 2

back to home pdf share

Către partea 1

Saturn și Pluto

Krishnamurti spune: „Pentru a afla ce se întâmplă când murim, trebuie să mori“.

Cum ar putea să fie posibil acest lucru, deoarece fiecare ființă umană vrea să trăiască, toate simțurile noastre fiind îndreptate spre viață?

Ei bine, există forțe înnăscute în propria noastră ființă care, indiferent dacă vrem sau nu, inițiază procesul  morții, ce ne conduc în acest proces și ne însoțesc tot drumul prin acesta.

Unele informații despre aceste forțe sunt furnizate de horoscopul fiecărei persoane, deoarece înregistrează într-un limbaj simbolic, atât structura de personalitate pe care o au la dispoziție în timpul vieții, cât și provocările și temele de viață cu care se vor confrunta.

Această imagine simbolică a căii vieții indică două planete care reprezintă procesele morții și schimbării: Saturn și Pluto.

Să începem cu Saturn. El este gardianul trecerii, Secerătorul sumbru, Vestitorul morții, ținând în mână clepsidra ce ne măsoară viața.

Acest gardian al pragului îl întâlnim la finalul timpului, când murim fizic.

De asemenea, în timpul vieții este un maestru sever și un profesor extraordinar, care ne confruntă cu rezultatele acțiunilor noastre, cerându-ne să ne examinăm structurile personale și să avem curajul să le lăsăm pe cele vechi și care ne limitează. În consecință, aestea vor muri, iar odată cu ele va muri o parte din noi, o formă sau o versiune învechită a noastră.

Astfel, cât timp trăim, vom trece din nou și din nou prin acele porți ale lui Saturn, de fiecare dată când vom experimenta ulterior că viața continuă.

Pluto este de un alt fel. Și el, ca și Saturn, este un stăpân al morții. Dar el are o calitate fundamental diferită. El este ca un cutremur, inițiatorul unei transformări care va zgudui ființa umană până la temeliile acesteia.

Spre deosebire de forțele lui Saturn, care pe o perioadă lungă de timp lasă la latitudinea noastră să decidem dacă vom renunța, sau nu, la ceea ce împiedică creșterea noastră, ori dacă suntem dispuși și gata să murim, Pluto nu oferă o astfel de alegere.

Când intră pe scenă, nu putem face nimic pentru a ne opune puterii sale. Pluto ne transformă din profunde adâncuri și ne cere predarea și devotamentul, un „da” necondiționat experienței șocante a puterii transformatoare la care ne supune ființa. Dacă acceptăm și suntem pregătiți pentru acest proces, atunci în cursul său putem recunoaște și înțelege scopul pe care îl servește. Și putem deveni conștienți de ceva nou care reiese din ființa noastră, ceva nou despre care habar n-aveam că există sau că este posibil.

Astfel, atât Saturn, cât și Pluto produc procesul de „moarte zilnică”, așa cum spune apostolul Pavel.

Lecțiile lui Saturn ne învață să renunțăm în mod conștient la orice, adică să murim pentru toate lucrurile pe care le experimentăm ca obstacole în calea noastră.

Și ne confruntăm cu lecțiile lui Pluto când spunem „da” și avem încredere într-un proces de moarte, într-un proces de transformare despre care nu știm unde ne va conduce.

Am murit ca mineralitate și am devenit vegetal;

Și din vegetativitate am murit, devenind animal.

Am murit de animalitate și am devenit om.

 

Atunci de ce să ne temem de dispariția prin moarte?

Data viitoare voi muri

Scoțând aripi și pene ca îngerii;

După aceea, înălțându-mă mai sus decât îngerii -

Ceea ce nici nu vă puteți imagina,

Voi deveni.

Mevlana Jelalu’ddin Rumi

Murind din timpul vieții

Este o presupunere comună că trăim o anumită durată de timp. după care apare moartea. Strict vorbind, abia ne naștem și deja începe procesul morții! La nivel fizic, în celulele noastre, au loc în mod constant procese de moarte și regenerare.

Pe parcursul vieții celor mai mulți oameni, factorii psihologici joacă un rol tot mai mult. Nenumăratele dezamăgiri, pierderi și leziuni emoționale lasă urme adânci în psihicul nostru; ele ne pot determina să devenim întăriți și rigizi în interior, astfel încât să rezistăm frecvent chiar schimbărilor restante sau proceselor vitale de vindecare de transformare. Atașamentele și obsesiile, agățate de posesiile materiale, de relații, de obiceiuri, de modele de gândire și de comportament pot duce, înainte de moartea fizică, la o paralizie interioară, o afectare la nivelul sufletului.

Este o experiență, binecunoscută  terapeuților, că persoanele grav traumatizate sunt incapabile să participe la viață, se simt ca și cum ar fi murit în interior. Dar, de asemenea, alții care sunt mai puțin afectați de soartă sunt deseori, odată cu trecerea timpului, lipsiți de puterea lor dinamică, de pofta lor de viață, de aspirația lor de schimbare și inovație. Poate că unii dintre noi chiar credem că în acest fel am putea construi o cetate împotriva trecerii vieții umane, împotriva morții.

În sens invers, dacă ne deschidem la faptul de a muri și dacă îmbrățișăm harul proceselor noastre pe moarte, atunci experimentăm puterea lor de transformare incredibilă. Intrăm într-un spațiu nou. Devenim ființe umane reînnoite. Presupun că aceasta înseamnă cuvintele lui Krishnamurti: „Eliberarea de cunoscut este moarte, iar atunci, trăiești”.

Există acest celebru citat al apostolului Pavel: „Mor zilnic”. Necunoscutul vine la noi când îl invităm în viața noastră. Apoi, apa vieții este turnată asupra noastră. Ne curăță, ne vindecă și ne transformă profund.

(va continua în partea 3)

 

back to home pdf share