Ca-n așternuturi urzite, ezitând,
Se-afundă-n a floralului spirit provocare
De-a măsura și compara
Pașii ce-ar trebui urmați
Să le urmăm și noi căderea
Și-anticipata putrezire?
Sau, mai degrab să ne-nlănțuim de ramuri?
Păcălind vijeliile
Ignorând timpul de-a pururi
Tăgăduindu-ne destinul, fără a ezita
Și să viețuiască doar cei ce posedă
Ceea ce-au dobândit și nimic altceva
Înșelând frica de-a fi înfrânt
Și, fără știință,
Încătuâșnd a viitorului spirit
În locuri pe care nici ochi nu-l pătrunde, nici picior nu-l străbate
Și-atunci, s-aluneci ca o frunza n-ar fi, oare, mai bine...?
