Tibet

O întâlnire cu liniștea

back to home pdf share

În timpul unei scurte perioade în vara lui 1986, a fost posibil să vizităm Tibetul din Nepal fără un program fix și ghidat, fără un program detaliat și supraveghere. Am folosit această ocazie pentru a explora misterul Tibetului. Am descoperit peisaje spectaculoase, munți impresionanți, Himalaya acoperită cu zăpadă la Sud și deșertul de piatră fără sfârșit spre Nord. Am văzut nomazi care trăiesc în mod tradițional în yurtele lor, vânând yaci însoțiți de câini ageri. Un șofer chinez ne-a dus oriunde am vrut să mergem și în ciuda barierei de limbă, am reușit să ajungem în toate locurile care ne interesau. Prima noastră oprire involuntară a fost în satul Nyamlam: un pod a fost luat de ape și nu am putut trece un râu. Am rămas peste noapte, iar localnicii ne-au spus despre peștera din apropiere, unde, conform legendei locale, Milarepa (un mistic din secolul al XI-lea) meditase mulți ani.

Peștera s-a dovedit a fi la doar o scurtă abatere de la drumul principal. Cu toate acestea, intrarea în ea a fost ca un tranzit într-o lume diferită. Atmosfera senină, tăcerea, absența călugărilor care murmură – doar liniște și pace. Noi eram singurii vizitatori și un călugăr reticent ne-a arătat calea. Am fost atinși de atmosfera senină și de armonia din jurul nostru. Pătrunși de acest moment, uitând de mediul nostru, nu am vorbit, încercând să rămânem în acest moment special. Era aproape ca și cum puteam auzi faimoasele cântece ale lui Milarepa, reverberând prin timp. Era aceasta “Vocea Liniștii”?

Ne-am continuat călătoriile noastre, traversând câteva trecători de munte la mai mult de 5000 de metri înălțime. În timpul călătoriei noastre, am vizitat o serie de mănăstiri în Shigatse, Gyangtse, Lhasa, și templul principal din Lhasa - Templul Jokhan - timp în care atmosfera puternică a peșterii lui Milarepa a rămas în mintea noastră permanent. Murmurul călugărilor, bătăile tobei, fluierele și trâmbițele nu erau decât zgomote externe care nu ne puteau atinge în interior. Am simțit contrastul în cadrul unei culturi, trecutul și prezentul, similar, însă foarte diferit.

În Lhasa, am auzit despre “Valea Împăraților”, situat la sud de oraș și, de asemenea, considerat un loc special. În ciuda faptului că nu a fost niciodată în zonă deoarece turiștii nu doreau să meargă acolo, l-am convins pe șoferul nostru să ne ducă în acel loc. Ajungând în Valea Împăraților am văzut un număr de movile simple, despre care ghidul nostru de călătorie ne-a spus că erau mormintele împăraților. Acești împărați au condus Tibetul înainte de instalarea dinastiei Dalai Lama. Conform istoriei, trei regii au invitat un profesor budist din India. Ei au introdus și au sprijinit răspândirea Budismului în Tibet și au fost venerați ca Zei-Împărați.

Pe o altă movilă, aflată în spatele parcării, am descoperit o clădire mică, o simplă gompa, care era în contrast puternic cu splendoarea și bogățiile mănăstirilor lamaiste și cu celelalte gompa pe care le-am văzut până acum. Am urcat pe deal și am intrat în gompa. În timpul ascensiunii, am simțit vibrația calmă și senină, similară cu cea pe care am experimentat-o în peștera lui Milarepa. În gompa era o simplă statuie a marelui rege Somtsang Gampo cu cele două soții, una din Nepal și una din Tibet. Se crede că Somtsang Gampo a fost primul rege care a adus Budismul în Tibet. Prin soțiile lui el a construit și a menținut relații cu China și Nepal, care nu doar că au condus la pace și stabilitate, ci și la un schimb de artă și știință.

Pe măsură ce contemplam istoria și simplitatea statuii, alți vizitatori au intrat în gompa. Erau tibetani ce trăiau în New Delhi. S-au aplecat în fața statuii în mare devoțiune iar noi am fost de asemenea atinși de atmosfera specială a locului și a împrejurimilor sale. După ceva timp, am ieșit din nou toți. Am fost întrebați cu voci abia perceptibile ce fel de loc a fost acesta, cine erau persoanele desemnate de statui, ce era acest loc special, care ar fi originea unei astfel de intense vibrații și liniști serene. Cu ajutorul broșurii-ghid, am încercat să răspund la partea concretă a întrebărilor – dar au rămas multe aspecte pe care nu le-am putut explica…. Nu am simțit această atmosferă specială, liniștea, această vibrație aproape nepământeană în nicio altă mănăstire – deci, ce era de fapt?

În timp ce scriu aceste rânduri, aproape 30 de ani mai târziu, căutarea unui răspuns și amintirea acestui loc special încă rămâne cu mine.

back to home pdf share