Externsteine, Germany

Visul

back to home pdf share

Putem experimenta conștient întunericul, mai ales în timpul iernii, când există furtună și gheață. Dar, cu toate acestea, cu tot întunericul putem găsi, de asemenea, lumina în ființa noastră interioară. Ea ne poartă și noi o purtăm: o scânteie interioară, care strălucește clar prin toate timpurile, fără sfârșit.

Radiind mai strălucitoare decât orice soare

în noi

prin noi

dincolo de noi.

Suntem atinși de divin în visele noastre?

Era o noapte rece în ianuarie, nu puteam să dorm și ascultam un podcast difuzat de Stiftung Rosenkreuz pe YouTube. Acesta se referea la manuscrisul important Fama Fraternitatis RC, anonim publicat în 1614. Fama descrie calea trasfigurării sau schimbarea personalității într-o entitate spirit-suflet. La începutul secolului al 17-lea era necesar să exprimi un mesaj ca acesta într-un mod codificat, în metafore. În caz contrar viața autorului ar fi fost pusă în pericol. În timp ce ascultam podcastul am adormit, plin de satisfacție.

Cu toate acestea, nu a fost un somn normal. Unde am fost? – Am recunoscut în visul meu: noi nu suntem ceea ce credem noi înșine a fi.

Voi încerca să explic întâlnirea pe care am avut-o în timpul acestui vis și sentimentele care au însoțit-o, deși nu pot fi descrise cu adevărat în cuvinte.

Am simțit o îmbrățișare caldă și delicată ca un har divin; mi s-a părut că am fost purtat de o energie curgătoare în lumina eternității – era o forță care nu era din această lume.

Și apoi întâlnirea: scânteia ca o conștiință superioară (ca un punct silențios în univers) a întâlnit conștiința mea pământeană.

Cu șaptesprezece ani în urmă, când aveam doisprezece ani, am avut o primă experiență similară ciudată. Deodată m-am văzut pe mine de sus. O simțeam ca pe o viziune profetică care decurgea din nivelul totalității. Nu a existat niciun sentiment special legat de acesta. Unde eram eu în acel moment?

Acum, ani mai târziu, visul meu a fost incomparabil, de neuitat, dincolo de orice cuvinte ...

Am avut impresia că eu călătoream spre mine în lumea eternă a sufletelor.

Când m-am trezit, am fost mișcat până la lacrimi de bucurie și speranță și plin de un fel de adorație.

Acesta a fost doar începutul. Visul a continuat și mi-a dat viziunea unei

forțe puternice. M-am trezit de mai multe ori și am simțit o fericire ciudată, așa cum nu am simțit-o niciodată înainte. Când am adormit din nou povestea a continuat din punctul în care se oprise.

M-am văzut trăind cu o femeie într-un timp viitor: fața ei era extrem de frumoasă; am experimentat iubirea atât de pură ca și cum ar fi fost divină. Probabil a fost un ideal al unei alte lumi dar totuși era foarte real, foarte clar – și neașteptat. Multe zile după aceea, vibrația a rămas înăuntrul meu. Din nou și din nou, lacrimile mi-au venit în ochi, lacrimi de dor și bucurie.

Poate iubirea între oameni să ajungă la lumea divină?

După această scurtă relatare, aș vrea să spun ceva despre iubire, rezultând din impresiile pe care le-am primit.

Amintiți-vă de momentele în care v-ați îndrăgostit, gândiți-vă la entuziasmul trăit. Amintiți-vă și de durerea trăită când ați fost separați pentru ceva timp și apoi de bucuria intensă și deplină pe care ați resimțit-o când v-ați reunit.

Iubirea între oameni – se pare că există un element divin în ea, ceva care să reamintească inimilor noastre existența unei iubiri primordiale și să ne facă să tânjim după aceasta. Iubirea pământeană poate răni, este legată de suferință într-un fel sau altul.

Dar chiar dacă ajungem să fim dezamăgiți și răniți într-o relație, suntem încă gata să ne îndrăgostim din nou. Reacționăm deci la chemarea iubirii care vine la noi din casa noastră reală?

Ne purtăm iubirea în lume, încercăm să ne trăim visurile. Unele dintre ele provin dintr-o altă sferă, una dincolo de orice înțelegere. Pentru că ele nu pot fi realizate în lumea noastră. Dar rămâne totuși lumea originii noastre ...

Concluzia mea este: nu ar trebui să fim agitați când suferim dezamăgire și înșelăciune. Le putem lăsa în urmă și putem merge înainte.

A avea iubire în inimile noastre ne permite să trăim un pic din iubirea divină,

Să ne amintim de unde venim,

Să trăim cu iubire ca un pas către întoarcerea noastră acasă.

Amintiți-vă de ce suntem aici și unde trebuie să mergem.

Purtați în inimi speranța.

 

Uitați ura.

Uitați Egoul autistic.

Uitați războiul și avariția.

Uitați de cei orbi și de cei rătăciți.

Aceștia încearcă să ne îndepărteze de originea noastră.

back to home pdf share