spiral

Îngrijitorul de albine

back to home pdf share

A fost odată, în Persia antică, un îngrijitor de albine orb care și-a compensat pierderea vederii prin ascuțirea facultăților celorlalte simțuri ale sale. În acest fel, putea comunica cu regina albinelor.

El trăia într-o oază magnifică, era mulțumit, iar albinele sale lucrau pentru el cu sârguință, în serviciu voluntar, - ceea ce l-a ajutat să obțină succesul. În cursul deceniilor în care a fost îngrijitor de albine, a fost forțat să experimenteze modul în care boala s-a mutat în stupii vecinilor săi și modul în care populațiile lor au fost îndepărtate în mizerie. Îngrijitorul de albine însă se simțea mereu ferit de amenințări, și se angaja zilnic în discuții filosofice interesante cu regina albinelor sale, scăldându-se în lumina soarelui mulțumirii lumii sale contemplative.

Apoi brusc, în amurgul unei zile, precum și în amurgul vieții sale, în timp ce era preocupat, cum era de obicei, cu discuția sa prețioasă cu regina albinelor, el a făcut o descoperire uimitoare și dezgustătoare:

Toată viața, toată viața înfloritoare a stupilor era absentă și nu putea decât să simtă trupurile fără viață în mâinile lui îngrijorate. În disperare, el căzu la pământ și începu să strige în imensitatea spațiului, un incomparabil, tânguitor DE CE? Apicultorul orb plânse șapte zile și șapte nopți, dar în cele din urmă  primi un răspuns surprinzător din partea acestui aparent neant:

“Îngrijitorule de albine, ți-a fost dat în mod constant să te bucuri de securitate și bunăstare, ceea ce devenise pentru tine o rutină zilnică. Cum altfel aș fi putut să-ți aduc la cunoștință, că există un contrast pentru toate acestea? Am așteptat deja prea mult timp dar acum poți să observi, ce înseamnă să fii privat și lipsit, cum este să experimentezi sărăcia. Albinele s-au sacrificat cu ochii deschiși, de bună voie pentru tine, pentru ca tu să trăiești această experiență, care, probabil, se numără printre cele existențiale.

Toate ființele, toată viața trebuie să experimenteze acest contrast, căci fără sărăcie, fără lipsuri și lipsă, nu vei găsi calea înapoi spre mine. Nu m-ai fi chemat niciodată, n-ai mai fi pus această întrebare, așa cum ai făcut imediat după ce ți-ai pierdut vederea. Din acel moment am trăit timp de multe decenii în inima ta mare, dar apoi am dispărut treptat, ca un ecou îndepărtat, puțin câte puțin din sistemul tău. Și astfel puterea rutinei a devenit Dumnezeul tău.

Te iubesc, îngrijitorule de albine! Tu ești copilul meu și, ca atare, ar trebui să te întorci curând acasă la mine, Tatăl-Mama, căci amurgul se va sfârși în curând. Nu rutina te va întâmpina, nu, te voi primi și totul va rămâne în urmă, fără viață, înapoi pe Pământ.

Iar acum, copilul meu, lasă-te îmbrățișat și salută noua zi și noul Soare …”

back to home pdf share