Fludd

Sunetul sufletului lumii

back to home pdf share

Doarme un cântec în toate lucrurile

care împiedică visul de a fi auzit:

Cântecele Pământului vor începe să răsune

dacă găsiți cuvântul magic.”

Joseph v. Eichendorff

Urma și sunetul sufletului lumii au o istorie lungă. În timpuri străvechi grecul

Pitagora a fost una dintre acele persoane care au perceput ceva, ceea ce nu mai pare a fi în gândirea noastră conștientă. Acest ceva este

“Armonia sferelor”. În zilele noastre, acest lucru ar fi probabil văzut într-o manieră mult mai materială, rațională și științifică, și ar fi numit “zgomot de fundal”.

Pitagora vorbește despre “nemurire” și “transmigrația sufletelor“. El știa despre cursul corpurilor cerești. El a auzit Armonia Sferelor. A experimentat el claraudiția? Probabil că da. El a experimentat cu urechea sa interioară un eveniment care se mișcă în suflet. Markus Tullius Cicero a spus: Muzica încorporează fiecare lucru viu, pentru că muzica este sufletul cerului în sine.”

Muzica se bazează pe vibrații, ton și număr. Lumea tonului - la fel ca lumea culorii și formei - este afectată de vibrații și de număr. Corelația între macrocosmos și microcosmos poate fi demonstrată arătând figuri matematice legate în mod armonios. Deoarece numerele, tonul și muzica sunt strâns legate între ele, ideea unei armonii a sferelor, așa cum a fost văzută odată de oamenii din vechime, a primit un nou înțeles și poate fi înțeleasă în mod clar.

Numerele ca fiind calități

Potrivit populației antice, numerele nu au fost văzute ca elemente de calcul, ci mai degrabă au fost considerate ca fiind calități, forțe elementare și idei care ne influențează viața. În acest context toate ființele au propriul lor sunet, propriile numere și calități. Expresia “Armonia Sferelor” a fost recunoscută universal în Evul Mediu. Muzica era împărțită în 3 categorii:

Musica mundana - Muzica universului

Musica humana - Muzica omului

Musica instrumentalis – Muzica instrumentală

S-ar putea spune că frecvența vibrațională este sugerată prin “cuvântul magic” din poemul lui Eichendorff redat la început; această frecvență vibrațională conectează corpul uman (în nivelurile sale fizice și subtile) cu vibrațiile cosmosului. Johannes Kepler și-a formulat viziunea asupra unui cosmos vocal, 2000 de ani după Pitagora:

“Creația în sine constituie o simfonie minunată. Suprema armonie este Dumnezeu și El a imprimat o armonie interioară a propriei sale imagini în fiecare suflet. Sfera ca obiect armonios reprezintă de asemenea Sfânta Trinitate: Tatăl este în centru, Fiul suprafața, iar Spiritul este distanța din centru la suprafață. Fără existența sufletească nu poate exista armonie. Pământul este însuflețit și, astfel, este generată o mare armonie – nu numai pe Pământ, ci și între Pământ și corpurile cerești.”

În cartea sa Armoniile lumii Kepler a comparat globul terestru cu trupul unui animal. Sufletul animalului corespunde naturii sublunare, “natura sublunaris”, pe planeta Pământ, însuflețirea în procesele sale creative. “Sufletul pământului trebuie văzut în mod analog cu sufletul omului.” Armonia, a afirmat el, a fost unitatea și integritatea, podoaba lumii, coroana creației.

În prologul operei Faust a lui Goethe se spune: “Soarele răsună într-un mod vechi / în sferele frățești ale apelurilor rivale.”  

Muzica și dezvoltarea sufletului

În cartea sa Despre muzică și a face muzică Bruno Walter, un binecunoscut dirijor al secolului XX, a scris că muzica ancestrală a tonurilor sferice nu poate fi auzită de urechi corporale, pur și simplu. El a spus că este convins că această sursă i-a permis să cunoască și să înțeleagă dezvoltarea și esența muzicii ca pe o putere elementară asupra sufletelor oamenilor. El a spus că omul a fost influențat de muzica sferică; încă de când a luat existență, organismul se învârte în ritmul vibrațiilor și ritmului melodic. Astfel, omul este în mod inerent muzical.

În acest context Walter a recunoscut aderarea muzicii la cosmos. El a observat influența dezvoltării muzicii asupra dezvoltării sufletești a omului, și a subliniat că de aici s-a răspândit desfătarea darurilor interioare ale omului în alte domenii culturale. Existența  operelor muzicale mari luminează puterea de creație –  care de asemenea este disponibilă și pentru om. Muzica, a continuat Walter, este limbajul sufletului, care presupune puteri transcendentale. Compozitorul își realizează opera cu ajutorul sunetelor vii și pline de viață.

Unii compozitori au perceput în mod conștient procesul creației în cadrul operelor proprii. Ei s-au descris într-o anumită măsură ca fiind un canal de inspirație pentru o sferă mai înaltă. Astfel, muzica devine în același timp o entitate individuală proprie. Bach și Mozart fără îndoială, s-au inspirat din cele mai înalte domenii de vibrație. În textele pe care Bach le-a creat pentru notele sale muzicale putem citi cuvintele Soli Deo Gloria (Slava se datorează numai lui Dumnezeu) la sfârșitul fiecărei dintre compozițiile sale. Beethoven folosește o expresie ceremonială: “Cerurile slăvesc gloria Eternului; rezonanța lor propagă numele Lui.”

Muzica – un mesaj

Muzica - tonuri estompate și sunete primordiale eterne – este un mesaj din regiunile transcendentale externe care indică existența unei esențe atotcuprinzătoare. Unii oameni vor înțelege atunci că omenirea nu poate avea acces direct la înțelegerea logosului și a modului în care acesta funcționează decât prin muzică. Muzica este cea care ne oferă o concretizare răsunătoare a ființei divine, creatoare și regulatoare.

Achim von Arnim a scris următoarele despre procesul artistic: “Tărâmul meu este locul în care arta este o natură singulară; aici este locul în care rădăcinile mele vor crește nesfârșit: ele cresc în trecut chiar înapoi de unde a început totul, ele cresc în viitor până la punctul în care lumea va fi reînnoită - aceasta este patria mea.”

În final, din nou câteva cuvinte ce-i aparțin lui Pitagora, cuvinte ce ilustrează calitatea triadei spirit, suflet și corp, care constă în prietenie și fraternitate reciprocă:

Prietenia dintre Dumnezeu și om, prin pietate și venerare conștientă, prietenia dintre doctrine una față de cealaltă, prietenia dintre suflet și corp, manifestarea prieteniei a ceea ce este înzestrat cu rațiune față de tot ceea ce nu este, prin filosofie și perspectiva sa spirituală; prietenia între oameni diferiți, prin înțelegerea corectă a conceptului de natură; prietenia corpului muritor cu propiul sine, pacificarea și reconcilierea forțelor opuse care lucrează în interiorul corpului.”

back to home pdf share