stream

Anxietatea, îngrijorarea, frica…

back to home pdf share

Deci, de unde vin anxietatea, îngrijorarea și teama? Să luăm în considerarea teza conform căreia - aparent paradoxal – ele provin atât din trecut cât și, în același timp ... din viitor.

Din trecut, pentru că fiecare dintre noi poartă propriile bagaje de experiențe "negative", care la un moment dat ne-au provocat sentimente de durere și suferință. Ori am aflat despre astfel de situații de la alții, și nu vrem să le experimentăm noi înșine.

Și tocmai de aceea sentimentele de anxietate, îngrijorare sau teamă pot apărea, deoarece nu vrem să experimentăm din nou durerea și suferința, în viitor. Prin urmare, încercăm să evităm astfel de situații. Adesea folosim stereotipuri și scheme dovedite care au funcționat în trecut pentru noi sau pentru alte persoane.

Aici, însă, există un necunoscut semnificativ - și anume, cu trecerea timpului, noi înșine ne schimbăm, și, de asemenea, se schimbă condițiile din jurul nostru*. Rețetele de viață, care odată au funcționat destul de bine, nu funcționează neapărat în viitor. Râul vieții curge constant, lumea se schimbă ...

Privind dintr-o perspectivă puțin diferită, anxietatea, îngrijorarea și teama sunt legate de așteptările noastre pentru viitor. Am dori să ne aranjăm viața în funcție de așteptările noastre, să găsim împlinirea în ea, să atingem o armonie și o fericire constantă. Acest lucru este valabil pentru noi, dar proiectăm, de asemenea, așteptările noastre față de cei dragi și în mediul în care ne desfășurăm activitatea. Adesea, cu orice preț, dorim să ne menținem "zona de confort" în care ne simțim bine, în siguranță.

Viața, totuși, ne obligă să interacționăm cu mediul din jurul nostru. Cel mai simplu, dar poate cel mai semnificativ exemplu al acestui lucru este procesul de respirație – ca să trăim, trebuie să inspirăm aerul din jurul nostru.

Interacțiunea cu mediul, destul de des nu corespunde așteptărilor noastre. Vânzătorul de la magazin nu este întotdeauna politicos, chiar dacă încercăm să fim drăguți cu el și așteptăm cu răbdare la coadă. Șoferul autobuzului a închis ușa în fața noastră și a plecat când am fost aproape acolo. La locul de muncă, șeful stabilește noi cerințe și sarcini și nu ne dă o pauză. Și după întoarcerea acasă, se pare că vecinul de cealaltă parte a zidului se uită la meciul Ligii Campionilor la televizor cu volumul dat la maximum.

Astfel de exemple pot fi multiplicate nelimitat. Într-o mică doză, ele ne provoacă frustrare și furie. Când încep însă să se repete, acest lucru poate crește anxietatea, îngrijorarea și frica încât, odată cu venirea unei noi zile, ne vom confrunta din nou cu împrejurimile noastre. Și unde este locul pentru zona noastră de confort, atunci?

Elementul comun al tuturor acestor situații constă în așteptările noastre față de mediu. Credem că rudele noastre, prietenii noștri, colegii noștri, în general toți cei cu care avem de-a face, ar trebui să acționeze în așa fel încât să ne fie pe plac,și să ne îndeplinească așteptările și cerințele. Dacă aceasta nu se întâmplă – îi percepem ca pe dușmanii noștri mai mici sau mai mari, care nu ne permit să ne realizăm zona de confort. Dacă simțim că putem depăși "dușmanul" și că putem aduce forțat pacea, pacea noastră, aceasta este ceea ce facem. Dacă, pe de altă parte, inamicul perceput este cu siguranță mai puternic (de exemplu, șeful de la muncă), ne retragem și începem să experimentăm ... anxietatea, îngrijorarea și frica ... față de un inamic mai puternic, față de ceva ce nu putem controla.

Nu este oare această atitudine de viață egocentrică, egoistă? Cu siguranță este. Noi credem că nu suntem de vină, ceilalți sunt, pentru că nu corespund așteptărilor noastre.

Avem o șansă să slăbim măcar puțin acest nod gordian? Motivul pentru stresul și nemulțumirea noastră este că nu vedem lucrurile (și pe noi înșine) așa cum sunt, aici și acum. Ce știm despre oamenii din mediul nostru, pe care tocmai i-am întâlnim? Adesea, nimic. Poate că se confruntă cu niște traume în acel moment în viața lor ...

Dacă am încerca să privim totul și pe toată lumea dincolo de așteptările noastre, fără a compara; a accepta cu bunătate pe toată lumea așa cum este el sau ea aici și acum, atunci probabil că vom putea experimenta pacea și odihna mult mai des și pentru perioade mai lungi – o stare fără îngrijorare, fără teamă ... și, prin urmare, zona noastră de confort ar fi lărgită semnificativ… și adâncită.

Și poate că atunci am descoperi că ceea ce este aici și acum este exact ceea ce ar trebui să fie aici și acum.

back to home pdf share