Nu umbla Calea – fii Calea! – Partea 1

Nu este un secret faptul că miturile din diferite culturi conțin modele arhetipale de gânduri umane, sentimente, comportament în relațiile umane și reacții la evenimentele destinate sorții

Nu umbla Calea – fii Calea! – Partea 1

Nu este un secret faptul că miturile din diferite culturi conțin modele arhetipale de gânduri umane, sentimente, comportament în relațiile umane și reacții la evenimentele destinate sorții. Se poate simți că sunt un fel de matrice care își imprimă pecetea în psihicul nostru, făcându-ne să copiem aceleași tipare timp de mii de ani.

Cei care au avut vreun contact cu astrologia au observat cu siguranță o convergență între numele planetelor și numele zeilor greci. Această coincidență este un indiciu că situațiile specifice în care zeii s-au găsit sunt o descriere metaforică a interacțiunii dintre energiile planetelor care poartă același nume. Fiecare corp ceresc are propria conștiință și o anumită calitate energetică. Prin mișcarea și poziționarea lor în unghiuri specifice unele față de altele, aceste corpuri creează sisteme armonioase sau nearmonioase (numite, printre altele, conjuncții, trigoane, inconjucții, sextile, cuadraturi), producând astfel o energie puternică, de o calitate strict definită, care se „descarcă” în sine în dramele care au loc pe Pământ. Actorii acestor drame sunt toate ființele care locuiesc pe planeta noastră – oameni, animale, plante și chiar minerale.

Dispunerea planetelor în momentul nașterii unei ființe umane lasă o anumită  amprentă asupra corpurilor sale subtile, programându-le în consecință. Prin urmare, un astrolog experimentat, în timp ce examinează mandala, pe care este plasată imaginea configurației de naștere a planetelor unei anumite persoane, este capabil să descrie cu exactitate caracterul, punctele tari și punctele slabe ale unei persoane, felul în care reacționează în situații specifice, etc. Mai mult, prin verificarea configurațiilor pe care planetele se mișcă constant pe cer, va crea o diagramă personală de naștere, cu ajutorul căreia astrologul va stabili prin ce va trebui să treacă o anumită persoană la un moment dat, căror provocări va trebui să le facă față, ce îi va fi ușor și ce va fi dificil.

Astfel, după o vizită la un astrolog bun, în om se poate ridica întrebarea dacă soarta sa a fost stabilită dinainte. Oare nu seamănă deplasarea pe calea vieții lui cu o bilă metalică rostogolită pe pista gata pregătită a unui labirint de jucărie? Și dacă da, atunci cine a scos piesele? Și cine i-a programat caracterul, tipul de personalitate, virtuțile și viciile? Răspunsul automat care vine la această ultimă întrebare este că el a fost în mare parte modelat de mediul în care a crescut, de condițiile sale de viață și de gardieni. Dar cine a avut atunci o influență asupra acestui mediu? Și este de remarcat faptul că o persoană nu este întotdeauna complet asemănătoare cu membrii familiei sale. Se poate întampla ca propriul caracter să nu semene deloc cu al  celorlalți. Deci, de unde a venit individualitatea lui?

Răspunsul la această întrebare poate părea evident pentru cei interesați de științele esoterice. Toate acestea au fost influențate de condițiile karmice, care sunt moștenirea încarnărilor anterioare. Soarta prezentă a omului este o altă verigă dintr-un lung lanț al încarnărilor. Aceste verigi sunt multicolore, dar într-un fel similare unele cu celălalte. Fiecare verigă este un circuit închis, un cerc în care ființa umană s-a întemnițat, așa cum este prezentat de înțelepciunea universală:

Uită-te la gândurile tale, ele devin cuvintele tale;

Uită-te la cuvintele tale, ele devin acțiunile tale;

Uită-te la acțiunile tale, ele devin obiceiurile tale;

Uită-te la obiceiurile tale, ele devin caracterul tău;

Uită-te la caracterul tău, el devine destinul tău.

Și aici, se ridică întrebările: ce legătură au toate acestea cu nașterea planetelor?

Cum s-a întâmplat ca omul să se regăsească în lumea în care a devenit prizonierul  destinului său?

Răspunsul la aceste întrebări poate fi găsit în poveștile mitologice ale culturilor native, antice, răspândite pe întregul pământ. Se dovedește că poveștile arhetipale care ne fertilizează psihicul și ne influențează comportamentele pot fi de asemenea înțelese la un nivel mult mai profund și, în același timp, universal.

Miturile egiptene, de exemplu, ai căror protagoniști sunt Nun, Ra, Nut, Geb, Osiris, Isis, Horus, Seth, Nephthys, și alții, precum și teme primitive precum lupta fratricidă, gelozia, moartea unui iubit, trădarea conjugală, seducția, nașterea unui copil dintr-o legătură nelegiuită, lupta împotriva fiarelor, toate se referă, nu numai la dramele care au loc în psihicul uman, ci mai ales, la realitatea spirituală. Ele descriu, într-un mod metaforic, procesul puternic al căderii conștiinței umane, în legătură cu crearea unui nou univers nedivin.

De asemenea, ele descriu cum ne putem întoarce în patria noastră cerească.

Într-un text egiptean antic, provenind din mormintele faraonilor Tutankhamon, Seti I, Ramesses II, Ramesses III și Ramesses VI, intitulat „Cartea vacii cerești”, găsim o descriere a rebeliunii omenirii împotriva zeului Ra despre care se credea că a devenit prea bătrân pentru a face față treburilor lumii. Ra, după ce a aflat despre aceasta, a chemat un consiliu de zei pentru a-l sfătui ce să facă. După consiliu, el își trimite „Ochiul” (zeița Hathor) pentru a-i pedepsi pe oamenii răzvrătiți. Hathor îndeplinește voința lui Ra și ucide mii de rebeli. Dintr-o mamă prietenoasă, care hrănește, ea devine Sekhmet, un demon însetat de sânge. Atunci Ra începe să-și regrete decizia, are milă de omenire și o roagă pe Sekhmet să oprească activitățile însetate de sânge. Ea refuză, însă, pentru că a gustat sângele uman. Apoi Ra folosește un truc și toarnă pe câmpuri șapte mii de borcane de bere amestecate cu ocru roșu similar cu sângele. Confuză, Sekhmet bea hectolitri din această băutură, leșină și apoi se trezește schimbată. Ea redevine Hathor cea prietenoasă.

Rebeliunea este stinsă, dar Ra, obosit de ingratitudinea umană, îi cere lui Nut să-l mute în zone mai înalte ale cerului. Și aceasta se întâmplă. Ra, pe spatele lui Nut, transformată într-o vacă, se retrage în regiunile superioare ale cerului. Osiris și Thot îl înlocuiesc în guvernarea lumii. Înainte de a pleca, Ra creează câmpuri de stuf pentru oameni – viața de apoi, locul în care vor merge după moarte. Din acest moment, omenirea devine muritoare și ea însăși trebuie să aibă grijă de maat – menținerea armoniei și a ordinii. De la retragerea zeului Ra, cerul și trupurile cerești sunt guvernate de zei inferiori. Forțele planetare, controlate de Ra, au degenerat și s-au amestecat cu principiile răului, haosului și ignoranței.

Echivalențele grecești pentru zeița Hathor și zeul Ra erau Atena și Zeus. În mitul grecesc despre Gorgone/Medusa, găsim un alt fir care se referă la căderea umanității.

Medusa, care poate fi considerată conștiința umană, a fost inițial o fată frumoasă. A fost fermecată de Poseidon – conducătorul mărilor (în acest context, Poseidon este același cu zeul egiptean Seth / Typhon, considerat a fi, printre altele, domnul mării) și a sedus-o în templul Atenei. Aceasta din urmă, ca pedeapsă, a transformat-o pe Gorgone/Medusa într-un monstru care avea șerpi veninoși în loc de păr.

Gorgone/Medusa, conștiința noastră inițial frumoasă, a fost legată de principiul răului, haosului, anarhiei, al cărui simbol este Poseidon / Seth, și a pierdut legătura cu înțelepciunea divină. De aceea, templul originar al înțelepciunii, care obișnuia să fie capul nostru, este acum un templu locuit de gândurile agitate și dezordonate care ne provoacă suferința. Șerpii sunt o aluzie la focul de șarpe care curge în măduva spinării, care este cel mai important purtător al conștiinței noastre. Merită să adăugăm aici că planeta Neptun, numită după echivalentul roman al lui Poseidon, gestionează glanda pineală umană. Putem relaționa acest lucru cu degenerarea acestui organ, ca urmare a fuziunii cu principiul căzut al lui Neptun.

Prin urmare, mințile noastre sunt tot timpul „în mișcare”. Dar aceasta nu este o mișcare sacră, o mișcare rațională, simbolizată de Isis. Este un zgomot mental neîntrerupt ce ne însoțește peste tot și în orice moment. Suntem înconjurați de acesta. Cei mai mulți dintre noi considerăm gândurile noastre ca fiind realitatea  sau adevărul despre lumea din jurul nostru. Este foarte dificil pentru noi să observăm ce se întâmplă în capul nostru. În general, gândurile ne conduc, evocă anumite stări în noi, și provoacă acțiuni impulsive, imprudente.

Nu vedem lucrurile așa cum sunt. Le vedem prin filtrele gândurilor și credințelor noastre, care s-au dezvoltat adesea în urma experiențelor dominate de teamă, traumatice.

Către partea 2

Print Friendly, PDF & Email

Distribuie acest articol

Imagine prezentată:

Data: februarie 21, 2020
Autor: Emilia Wróblewska-Ćwiek (Poland)
Fotografie: Christina Adams

Imagem em destaque: