the eye

Ochiul care îl vede pe Dumnezeu

back to home pdf share

Nu pot să vă spun cu certitudine ce a vrut să spună Maestrul Eckhart cu această zicală destul de intrigantă și misterioasă. Ceea ce pot să vă spun, este ceea ce înseamnă pentru mine.

Rozacrucienii clasici au folosit o formulă spirituală pentru a descrie calea eliberării. Această formulă mereu actuală are trei aspecte sau faze: ne naștem din Dumnezeu – murim în Iisus – renaștem prin Spiritul Sfânt. Este o formulă de o profunzime enormă, dar în urechile unei persoane moderne sună destul de demodat, poate chiar dogmatic. De aceea am de gând să reformulez această formulă spirituală într-un mod care să se potrivească acestui articol, dar în esență nu există nicio diferență. Cele trei faze pot fi descrise și astfel:

1. Dumnezeu ne cunoaște pe toți după nume;

2. Dumnezeu ne vede;

3. Noi Îl vedem pe Dumnezeu.

Să începem cu începutul. Fiecare scânteie-spirit, fiecare microcosmos este o creație a lui Dumnezeu, este un copil al lui Dumnezeu.  În calitate de creații ale Spiritului, toți suntem înscriși în Cartea Vieții și, prin urmare, putem spune că Tatăl ne cunoaște pe toți pe nume. Baza este bună, dar noi, ca oameni fizici, nu mai suntem în armonie cu această bază spirituală. De ce? Ei bine, este o poveste lungă, dar în adâncul sufletului știm acest lucru. Când ne uităm sincer la noi înșine, când vedem starea în care se află planeta noastră, atunci o simțim; nu ar trebui să fie așa.

Este ca și cum Dumnezeu și-a întors privirea și și-ar fi închis ochii în fața noastră. Și-a abandonat atunci proprii copii? Nu, bineînțeles că nu, doar pare așa. Plătim prețul pentru libertatea de alegere. Trebuie să învățăm să fim responsabili pentru întreaga creație, nu numai pentru noi înșine. Când părăsim casa părintească ca tineri adulți, închidem ușa. Da, libertate, acum pot să fac ceea ce vreau! Ne uităm moștenirea, uităm că facem parte dintr-un tot mai mare, pentru că ne îngreunează.

Atunci întrebarea devine: cum ne putem schimba situația, astfel încât Dumnezeu să înceapă să ne vadă din nou? Ajungem acum la cea de-a doua fază a formulei spirituale. De ce nu ne mai vede Tatăl? Ei bine, pentru că i-am închis ușa. Unde este această ușă care duce la Dumnezeu? Este poarta inimii noastre.

Scânteia-spirit, numele nostru real, numele moștenit se află ca o piatră de temelie în centrul microcosmosului nostru. Dar numele nostru adevărat, acel EU SUNT, nu poate intra în personalitatea noastră fizică pentru că ușa este închisă. Înseamnă că inima noastră, dorința noastră este îndreptată către lumea din afara noastră și nu către numele nostru adevărat. Privită din perspectivă spirituală, inima noastră este închisă, poluată, condusă de forțele materiei. Acum înțelegem de ce textele sacre subliniază întotdeauna importanța „purității inimii”. Când ne purificăm inima, o curățăm, îi îndreptăm dorința către propriul nostru centru, apoi deschidem din nou ușa. Dumnezeu ne deschide ochii și Apa Vieții curge prin poarta deschisă în personalitatea noastră. Acum Dumnezeu ne vede din nou, aceassta înseamnă că ne poate atinge, hrăni și proteja.

Într-adevăr, apa pe care le-o dau va deveni în ei un izvor de apă care izvorăște spre viața veșnică. 1

Faptul că Tatăl ne vede din nou, deja este o mare binecuvântare. Prin harul Lui, relația noastră cu divinul se poate maturiza. Totuși, conexiunea este unilaterală; Dumnezeu ne vede, dar noi nu Îl vedem pe Dumnezeu. Aceeași situație și în cazul părinților. Mai întâi părinții concep copilul, apoi îl văd pe copil, iar mai târziu, când ochii nou-născutului sunt dezvoltați, copilul își vede tatăl și mama. Datorită dragostei și grijii părinților, nou-născutul își deschide ochii.

Știm că ochii noștri naturali sunt suficienți pentru a ne vedea părinții, dar pentru a-L vedea pe Dumnezeu ei sunt iremediabil fără putere. Sunt un produs al lumii timpului și spațiului și de aceea nemărginirea eternității  scapa privirii. Ei fac parte din planul orizontal al vieții și sunt orientați spre lucrurile din afara noastră. Simbolic îi putem reprezenta astfel.

Când ne gândim la legenda lui Narcis, știm că și-a văzut propria reflectare în apă. Elementele i-au arătat reflexia sa ca imagine exterioară. El nu s-a văzut cu viziunea interioară a autocunoașterii, nu ca un EU SUNT, ci doar ca o reflectare exterioară. Și s-a îndrăgostit de această imagine în oglindă. În acest fel și-a pierdut „Prima iubire” și a înlocuit-o cu o imagine materială.

Noi, în calitate de oameni născuți din natură, nu suntem foarte diferiți de Narcis. De asemenea, ne proiectăm în elemente și corpul nostru fizic este reflectarea noastră. Și de acel corp, sau de cel al altcuiva ne îndrăgostim. Prin urmare, ne vindem elementelor, undelor care se estompează mereu în apă. Ochii noștri din afară încearcă să se țină de ceea ce piere și astfel ochii noștri ne frâng inima. Dar suferința și durerea au un efect purificator, iar după o călătorie nesfârșită prin elemente, ajungem la o revoluție interioară, ne întoarcem, ne convertim.

Apoi ne oprim cu adorarea imaginii exterioare. Lăsăm în urmă planul orizontal și ajungem la adâncimea interioară printr-o adevărată cunoaștere de sine. Ochiul nostru interior se deschide singur. Așa adăugăm un al treilea ochi celor deja existenți. Simbolic putem reprezenta această nouă situație ca:

Acest ochi interior își caută ‘Prima Iubire’. Și Îl găsește pe Cel iubit în centru, în inima ființei sale. Din această cauză, ceea ce se manifestase deja în inimă va înflori acum în cap. De aceea, al treilea ochi este numit și „inima cerească”. Capul și inima vor deveni o imagine în oglindă perfectă unul a celuilalt.

Inima cerească, al treilea ochi, este ochiul care îl vede pe Dumnezeu. Dumnezeu este Iubire, Dumnezeu este Lumină, Dumnezeu este Viață. Pentru mine, cuvintele Maestrului Eckhart înseamnă următoarele: ochiul care îl vede pe Dumnezeu, al treilea ochi, inima cerească este, în esență, același ochi prin care Dumnezeu mă vede, aceasta este poarta deschisă a inimii curate. Și Maestrul Eckhart a adăugat:

Ochiul meu și ochiul lui Dumnezeu sunt un singur ochi, și o singură vedere, și o singură cunoaștere și o singură iubire. 2

Apoi avem situația în care „steaua dimineții” sau „cea strălucitoare” a răsărit în constelația umană. Capul s-a supus inimii (lui Christos) și este readus la gloria de odinioară: purtătorul de Lumină. Este o stare de armonie minunată în care tensiunea minții experimentale a fost neutralizată. Este însuflețirea inimii, iluminarea capului. Dar este nevoie de mai mult; este nevoie de o a treia victorie!

În călătoria noastră prin elemente, am coborât foarte adânc în materie; am ajuns în nadirul materialității. Dar cu cât căderea este mai adâncă, cu atât învierea este mai glorioasă! Am fost aruncați din paradis în haine de piele, acum avem posibilitatea de a reveni în haine albe! În prima fază am descoperit în inima noastră, în centrul nostru, dumnezeul Iubirii (Christos) și, în al doilea rând, ne-am transformat capul în „cel strălucitor”. Acum trebuie să parcurgem al treilea pas: să transfigurăm viața care se manifestă în materie. Este vorba despre viața care este imanentă și inerentă atomilor. Când ne completăm reprezentarea noastră simbolică, obținem următoarele:

A treia fază are de-a face cu viața care este imanentă în cele mai mici particule, în pietrele de construcție ale universului. Este despre atomi, molecule și celule. Acum atomul trebuie să-și deschidă ochiul!

Bătăile inimii lui Dumnezeu rezonează în fiecare atom; fiecare atom are propria sa sursă de viață. Întregul univers este o imensă manifestare a Vieții vibrante. Transfigurarea materiei înseamnă practic creșterea bătăilor inimii atomilor, a vibrației elementelor. Am putea spune, de asemenea, că este vorba de ridicarea nivelului de conștiință al atomilor, de a-i integra, de a-i acorda la viața sufletului. Când atomii corpului își deschid ochii, când miezul lor spiritual de foc este activat, ei devin o expresie a vieții eterne care curge din inima lui Dumnezeu, centrul tuturor lucrurilor.

Însuși Isus Christos a confirmat această cale universală triplă a învierii când a spus:

Distrugeți acest templu, și în trei zile îl voi ridica. 3

Știm că El și-a ținut promisiunea. Dar pentru ochii materiali năuciți, a rămas doar un mormânt gol. Cât de diferită este realitatea față de ochiul care Îl vede pe Dumnezeu! Acum, în Era Vărsătorului, Christosul viu ne invită să facem același lucru: să deschidem cei trei ochi, pentru a manifesta cele trei cercuri ale Vieţii eterne.

Spirit – Suflet – Corp.

 

1. Ioan 4:14

2. Maestrul Eckhart, Predici, Predica IV: Auzul adevărat

3. Ioan 2:19

back to home pdf share