Advantage

A profita de turbulențe

back to home pdf share

Cum am ajuns aici?!

Ce fac în secret, îmi dau seama că rămâne între mine și mine, că o voi îngropa, dacă vreau, în tăcerea unui trecut desființat.... Dar nu! Nu există trecut inert. Trecutul este o viață care continuă în prezent. Trecutul este o lamă al cărei vârf este prezentul, iar vârful este condus de impulsul a ceea ce a fost, pătrunde în viitor pentru a determina ce va fi. Fiecare ființă, în fiecare moment, îndeplinește un act care fie îl salvează, fie îl pierde. Astfel, fiecare ființă, în fiecare moment, îndeplinește un act prin care își salvează sau își pierde mediul, familia, grupul profesional, orașul, civilizația care îl înconjoară, într-o măsură ce nu poate fi precizată și care îngrijorează cu atât mai mult o conștiință dreaptă. Dacă ceva este sigur astăzi, este solidaritatea universală a faptelor și ființelor din fiecare domeniu și din toate punctele de vedere.

Antonin-Gilbert Sertillanges-1941

Șapte fenomene ne-au condus la diferitele crize pe care le trăim în toate domeniile societății de astăzi:

1. Pasivitatea religiei

Religia este un intermediar pentru persoana care vrea să se conecteze cu Dumnezeu, cu ceea ce este mai mare decât el sau ea. Sentimentul că această forță există este prezent la toate popoarele Pământului. Pentru a se apropia de ea, au organizat învățăturile a diferiți profeţi şi iniţiaţi (Iisus, Mahomed, Krishna...) sub forma unor rituri și practici care reprezintă religia externă, forma unui sentiment profund care a existat în omenire încă din zorii timpurilor, adică sentimentul unei lumi perfecte din care s-a extras omenirea și la care trebuie să se întoarcă ascultându-și inima în labirintul vieții, prin tot felul de experiențe.

Dar din moment ce forma este mult mai ușor de accesat, religiile au transformat-o într-un „vițel de aur”, în fața căruia s-au plecat mereu, în loc să-l învețe pe neofit să se pregătească să primească revelația divină în inima lui și să acționeze de acolo. Această atitudine i-a condus pe credincioși la un fel de pasivitate care a condus la...

2. Nevoia de recunoaștere și iubire

Această nevoie este indispensabilă în viața noastră! Valoarea noastră de sine, încrederea în sine și apartenența la un grup depind de asta. A căuta aprobarea celorlalți în acest scop este un sentiment care umple un gol și, prin urmare, nu ne permite niciodată să trăim în conformitate cu valorile noastre și mai ales să avem viața pe care ne-o dorim. Cu această nevoie, ceea ce ni se oferă este o viață planificată, pe care o vom regreta într-o zi când va fi prea târziu. Și această nevoie duce la...

3. Putere

Puterea este o mare responsabilitate! În Biblie, Iisus este foarte atent cu puterea. Puterea lui era să-i slujească pe toți... Am parcurs un drum lung de la acel exemplu până la turbulența pe care o trăim astăzi. Toată lumea folosește puterea pentru a câștiga un avantaj asupra semenului său și pentru a-și atinge propriile scopuri cu toată voința și ceea ce presupune aceasta. Căci puterea duce la...

4. Satisfacția financiară

Puterea și banii sunt strâns legate. Cine are bani are putere și invers. Aceste două elemente conduc lumea de astăzi și toată lumea vrea o bucată din plăcintă. Noi putem vedea clar că acest lucru duce la...

5. Criză

Ce este o criză? Este un eveniment neașteptat care pune în pericol existența sau reputația unui guvern, a unei organizații, a angajaților și a liderilor săi. Este un factor destabilizator major, care perturbă organizația existentă. Ea pune sub semnul întrebării organizația însăși, legitimitatea ei, managementul ei, personalul său și, bineînțeles, liderii săi, care apoi devin cu adevărat responsabili, întrucât acest termen i-a caracterizat atât de mult, mulți ani. Iar criza duce la...

6. Nevoia de schimbare

Nu mai mult din același lucru, nu mai mult din același rezultat! O problemă nu poate fi rezolvată cu aceeași gândire, aceeași structură, aceeași organizație care a creat-o. Criza necesită schimbări radicale, nu mici îmbunătățiri. Schimbarea necesară aici este exemplară! Și asta va duce la...

7. Vindecare

Cauza bolii vine întotdeauna din a trăi departe de Lumină. Boala este, prin urmare, în opinia lui Paracelsus, o formă de vindecare. Criza este deci vindecarea unei lumi bolnave. Restabilirea ordinii în noi înșine va restabili ordinea în lume.

Perioada actuală de turbulențe poate fi bogată în lecții. Ne încurajează să ne definim mai bine proiectul de viață, să ne cunoaștem mai bine și să ne îmblânzim fricile.

Nimeni nu poate prezice când se va încheia această perioadă. S-ar putea chiar să fi intrat într-o eră a incertitudinii care va marca o ruptură semnificativă față de anii precedenți în ceea ce privește durata acesteia.

Cu toate acestea, este important să profităm de situația actuală pentru a înțelege mai bine importanța rolului fiecăruia. Pentru a face acest lucru, trebuie să ne concentrăm pe trei domenii importante:

1. necesitatea unei viziuni integrate

2. autocunoașterea ca factor determinant în eficacitatea gestionării vremurilor tulburi

3. îmblânzirea nesiguranței interioare pentru a face față mai bine incertitudinii.

1. O viziune integrată

Când predomină turbulența, deseori se acordă prioritate acțiunii ca reacție la ceea ce se întâmplă în exterior, cum ar fi: zvonuri, situații reținute, fapte,... mai degrabă decât concentrarea pe imaginea scopului de atins. Și totuși! Tocmai această imagine, această proiecție, această viziune este un adevărat colac de salvare, permițându-ne să alegem, dintre scenariile posibile, pe cel care se va dovedi a fi cel mai util pentru supraviețuire. Tocmai această viziune ne permite să distingem semnalele care arată spre viitor din zgomotul ambiental. Devine un element esențial al sustenabilității proiectului nostru de viață și ne permite să menținem cursul, să ne amintim prioritățile și să mergem înainte, în ciuda capcanelor și a ceții incertitudinii. Fără această viziune integrată, suntem ca o barcă în derivă în care fiecare dintre noi încearcă, cât mai bine, să profităm de ea pentru noi înșine, pierzându-și totodată interesul pentru supraviețuirea întregului.

2. Conștiință de sine

Oricât de surprinzător ar părea, gestionarea unei crize este în primul rând un act relațional și nu rațional. Fiecare trebuie condus să-și pună interesul individual în slujba unui interes colectiv. Dar principalul instrument al acestei relații este individul însuși. Atunci când totul merge prost, încrederea pe care o inspiră în noi un individ devine principala forță motrice în relația noastră cu el sau ea. Pentru a inspira încredere, trebuie să ne cunoaștem bine pe noi înșine pentru a-i putea cunoaște mai bine pe ceilalți și ce îi inspiră. Fără autocunoaștere, nu poate exista angajament față de un proiect. Această perioadă de tulburări ne poate învăța multe despre noi înșine și despre reacțiile noastre.

3. Îmblânzește-ți nesiguranța

Una dintre realitățile importante pe care le vom descoperi în căutarea noastră în vremuri tulburi este impactul incertitudinii asupra propriei noastre securități interne. Și dacă încercăm să îmblânzim această nesiguranță mai degrabă decât să o înăbușim, vom deveni conștienți de potențiala sursă de energie care constă în stăpânirea acestei nesiguranțe. Această îmblânzire a nesiguranței cuiva necesită cu siguranță o mai bună cunoaștere a sinelui, dar mai presus de toate necesită să menținem o distanță emoțională față de evenimente, rămânând în același timp concentrați pe ceea ce trebuie făcut în mod obiectiv.

În concluzie

Perioada agitată actuală poate fi bogată în lecții dacă suntem dispuși să ne îmbunătățim discernământul. Poate servi ca o reamintire a naturii esențiale a viziunii, care să ne permită să facem ceea ce trebuie atunci când trebuie făcute alegeri dificile. De asemenea, poate deveni un excelent laborator pentru punerea în practică a maximei templului din Delphi: „ Cunoaște-te pe tine însuți și vei cunoaște Universul și pe Dumnezeu.” În cele din urmă, ne poate oferi prilejul de a face această distincție importantă între incertitudine și nesiguranță.

back to home pdf share