Being

Propria (ne)cunoaștere

back to home pdf share

Când m-am căutat, nu am găsit pe nimeni:

Eu (nu) mă cunoșteam.

 

Am căutat

să aflu ceea ce sunt,

am găsit

ceea ce nu sunt.

 

Am căutat

ceea ce alții cred că sunt

și am găsit

ceea ce nu am fost niciodată.

 

Am căutat

ceea ce aș dori să fiu

și am găsit

ceea ce nu voi fi niciodată.

 

Am spus „nu sunt” de multe ori,

Și de fiecare dată am desprins o parte din mine. 

 

S-a format un munte de moloz

și, pe de altă parte, un abis adânc.

 

M-am uitat deseori la acest vid imperfect,

Cu uimire, îngrijorare și chiar amărăciune.

 

Am întrebat dacă ar exista vreo esență reală a mea,

Dincolo de superficial, condiționat, ori trivial. 

 

Dar mi-am dat seama

- intr-o zi -

Că, în căutarea 

Esenței

am găsit

(Non) Esența: Perfectă în (non)definiția sa, (a)morfă în perfecțiunea sa.

Am înțeles acest spațiu întunecat, tăcut și gol,

Și l-am îmbrățișat fără teamă sau emoții.

 

În întunericul său profund voi putea - într-o zi -

să văd sclipirea Luminii Nemuritoare.

 

Și, în absența absolută a sunetului,

voi putea auzi

- intr-o zi -

Vocea tăcerii.

În acel moment, magnific și frumos,

Îmi voi cunoaște Adevărata esență;

 

Pentru că, separat de Întreg,

Nu am fost niciodată, nu sunt și nu voi fi niciodată.

back to home pdf share