Vibrates

Totul vibrează - Partea 1

back to home pdf share

Știința modernă confirmă ceea ce Anticii au știut întotdeauna: totul este vibrație. Înțeleptul studiază omul, cu diversele sale mijloace, ca pe o complicată combinație de vibrații. În știință, putem măsura acum „frecvența vibrațională” a omului în diferitele stări sufletești și efectul său asupra mediului său iar, în final, asupra întregului pământ. Acest articol urmărește ideea că fiecare ființă umană contează și este importantă în procesul de rezonare cu vibrațiile superioare, pe drumul către marea transformare a conștiinței vieții pe planeta Pământ.

Coincidență?

Ei bine, există oameni de știință care afirmă, atât despre aceste mari minuni cât și despre micile minuni, că este totul doar coincidență. De nicăieri a apărut Big Bang-ul și, din întâmplare, a avut loc evoluția. Viața nu are un rost anume, evoluția având drept scop doar supraviețuirea celor mai adaptați și reproducerea vieții. De ce? Nu există de ce.

Într-o astfel de abordare a vieții, nu există loc pentru minunea unei forțe călăuzitoare și semnificative în univers, căreia oamenii din istoria umană i-au dat tot felul de nume; o forță pe care au venerat-o întotdeauna și s-au închinat sub tot felul de forme. Până când totul s-a schimbat, acum patru secole.

Știința a trecut printr-o importantă dezvoltare în jurul anului 1600 când au fost descoperite lumi noi, cu ajutorul microscopului ori a telescopului. Falsa minune a fost demascată: treptat oamenii au văzut o explicație rezonabilă pentru realitate. Teologii nu mai erau credibili, iar în final copilul a fost aruncat cu tot cu apa îmbăierii. Nu mai era niciun miracol, nu mai era nevoie de puterea divină. Doar materia exista. Omul a pătruns tot mai adânc în ea, cu microscopuri electronice, până în interiorul atomului. Și era convins că ceea ce nu știa încă, va afla în continuare. Această atitudine duce știința departe, dar între timp sufletul omului se usucă din lipsa hranei spirituale și tânjește după înțelepciunea reală.

Opoziții

În același timp, această lume se supune legii conform căreia totul se transformă în opusul lui. A sosit momentul în care știința nu mai putea susține teoria că există doar materie. Nu, materia era de fapt energie, totul era vibrație, cu frecvență mai mare sau mai mică. Iar vibrațiile sunt informații. Omul a abandonat însăși ideea vitezei luminii ca fiind cea mai mare viteză posibilă.

A fost o schimbare de paradigmă, un nou mod de a gândi, la fel de drastică asemenea celei de acum 400 de ani, când s-a născut ideea că nu Pământul, ci Soarele era centrul sistemului nostru solar. Pionierii acestui gând au fost arși pe rug. Chiar și acum pionierii unei noi paradigme se confruntă cu adepții materiei. Gândiți-vă doar la opoziția pe care o experimentează homeopatia, o metodă de vindecare, bazată pe informație, pe vibrații.

A devenit clar că, în esență, totul este potențial, este o posibilitate. Modul în care energia este transformată în materie, undă sau particulă, este determinat de privitor. Acesta se numește efectul de incertitudine al lui Heisenberg. Este o revoluție în gândirea științifică, dar, după cum s-a spus, mulți oameni de știință nu doresc să o accepte până acum. Oamenii de știință precum Erwin Laszlo, Ken Wilber, Peter Russell, Fred Alan Wolf, Masuru Emoto, Bruce Lipton, care au făcut și un studiu despre înțelepciunea răsăriteană antică, au ajuns la concluzia că ceea ce știința descoperise, era cunoscut deja cu mii de ani în urmă . Totul este vibrație, deoarece totul este energie, iar energia este mereu în mișcare.

Aceste vibrații se manifestă sub multiple forme, ce există datorită multor modele vibraționale complexe. Când mișcările încetează, manifestările revin înapoi la Unitate, starea inițială de repaus. Creația, universul, există ca un spectru de frecvență infinit. În acest sens, diferitele niveluri ale realității diferă unele de altele, în funcție de gradul de frecvență de vibrație sau de densitate de energie.

Unitatea Necunoscută este cea mai înaltă frecvență vibrațională, o energie infinit de rapidă, foarte subțire, subtilă. Materia are cea mai lentă frecvență vibrațională, cea mai densă formă de energie. Un obiect sau organism fizic este un conglomerat cu multe frecvențe vibraționale diferite, armonizate. De obicei, conștientizăm doar frecvențele cele mai joase, ale materiei. Dar acest lucru nu înseamnă că toate acele frecvențe mai înalte nu ar exista.

Rezonanțe armonice

Acum, legat de faptul că totul este vibrație, există diferite principii. Legea vibrațiilor (1) afirmă că există o influență permanent între diferitele niveluri ale realității, numit Principiul rezonanței armonice. Modelele sau structurile aproape identice tind să vibreze unele cu altele.

Al doilea principiu este transmutarea permanentă a energiei. Vibrațiile mai înalte au capacitatea de a transforma vibrațiile mai joase, dar în schimb, vibrațiile mai joase nu pot schimba vibrațiile mai înalte. Datorită acestei legi unice, evoluția va progresa în cele din urmă în direcția vibrației superioare. Aceasta este cunoscută sub numele de Legea iubirii, deoarece Lumina universală și Iubirea universală au cea mai mare frecvență.

Iar al treilea principiu al Legii vibrațiilor este că un flux constant de energie subtilă al vieții curge prin tot. Drept urmare, totul este menținut și totul este legat de toate. Aceasta se numește qi sau chi, sau prana, tao, energie sau spirit divin. Aceasta este ceea ce dă lucrurilor vii,viață.

Prima vibrație pură, cu care a fost creat universul, este menționată în Biblie ca „La început a fost Cuvântul”. Această vibrație provoacă o energie creatoare în oceanul primordial cu potențial pur. De asemenea, în poveștile despre creație ale altor popoare găsim un început similar al vibrației sau sunetului sacru (sanscrită: Nada Brahma, lumea este sunet).

Din această vibrație înaltă a Iubirii și înțelepciunii ca informație, ca Lumină, universul întreg ia naștere, de la frecvențele cele mai înalte ale formelor subtile până la cele mai dense modele iar, în cele din urmă, până la apariția lumii fizice: stele, planete și toate formele de viață. Și toate acestea, în esență, sunt vibrații. Deci, puteți spune că esența a tot ceea ce există este: Lumina. Nicio viață nu este posibilă fără lumină.

Este vorba despre vibrații armonice. Fiecare ton este o frecvență de vibrație și atâta timp cât este alimentat, rezonează și continuă să funcționeze armonios. Cu urechea umană suntem capabili să primim doar un spectru limitat al acestor vibrații sau tonuri armonice. Dar,putem percepe acele vibrații armonice, indirect, cu ochiul. De exemplu, observăm raportul de aur în plante sau în arhitectură ca pe o armonie.

Pitagora a vorbit și despre vibrații, ca fiind „armonia sferelor”, ca de exemplu atunci când vine vorba despre proporțiile dintre frecvențele vibraționale ale diferitelor planete. Din astrologie știm că frecvențele vibraționale ale oricărei planete și combinațiile sale au propriul efect asupra fiecărei ființe umane.

Principiul rezonanței înseamnă că modelele sau structurile identice, ori aproape identice, rezonează între ele. Un exemplu simplu sunt două viori. Dacă atingeți un ton pe o strună de vioară, aceași coardă va vibra pe cealaltă vioară. Și pentru că frecvența acestor corzi, la fel ca în cazul oricărui obiect sau organism fizic, este de fapt un conglomerat a multor frecvențe vibraționale diferite, multe frecvențe asociate cu acestui ton, dar mai înalte, așa-numitele supratonuri, încep de asemenea să vibreze, să rezoneze.

Totul este vibrație, deci totul este legat de tot ceea ce există în univers: obiecte fizice, gânduri, sentimente, fenomene psihice, niveluri nonfizice ale realității, totul este conectat, pe baza principiului rezonanței armonice.

Și orice se abate oarecum de la modelul originar de vibrații va vibra în continuare prin principiul rezonanței armonice - ceea ce înseamnă: vibrațiile vor intra din nou în fază una cu celălaltă ori se vor consolida reciproc, din nou.

Oamenii au - sau sunt de fapt - un ansamblu complex de multiple frecvențe vibraționale diferite între ele, fiecare având propriul model unic de vibrație. Observăm un grad ascendent de transparență: corpul nostru fizic, corpul eteric, corpul astral și corpul mental. Toate corpurile cu frecvențe vibraționale mai joase sunt pătrunse de corpurile nonfizice cu frecvențe vibraționale mai înalte. Astfel, gândurile și emoțiile noastre sunt complet legate de corpul nostru fizic. Fluxul constant de energie subtilă al vieții curge și prin noi și cu cât corpurile noastre sunt mai în armonie între ele, cu atât ne putem menține mai bine, să rămânem sănătoși și să ne simțim conectați cu noi înșine și cu orice altceva.

Am menționat mai devreme Legea Iubirii, și anume că vibrațiile mai înalte pot transforma vibrațiile mai joase. Frecvența mai înaltă a Iubirii va transforma frecvența mai joasă a fricii. Expresia „Iubirea învinge totul” este unul dintre cele mai mari mistere ale creației, dar perfect logic în lumina Legii vibrației.

Dacă sufletele noastre ar putea vibra pe cea mai înaltă frecvență și ar putea pătrunde în toate celelalte corpuri ale noastre, atunci sufletul nostru ne-ar forma legătura cu Iubirea și Înțelepciunea universală. Prin urmare, mulți mistici consideră sufletul drept cheia Adevărului.

Va continua în partea 2

(1) Pentru acest articol am folosit cartea Marja de Vries, The Whole Elephant Revealed. Axis Mundi Books, 2012

back to home pdf share