După ce am călătorit prin mici sate din patria mea, amintiri puternice revin la viață în amintirea mea: un tăietor de lemne! Da! Am crescut ca un pădurar.
După ce copacii au fost doborâți, am purtat buștenii grei pe spate și i-am vândut, pentru sume proporționale mărimii lor.
Gândurile mele călătoreau cu ele. Vor servi drept stâlpi, mobilier sau ar deveni combustibil pentru a găti mâncare și oferi comfort familiilor pe măsură ce focul îi mistuia?
Am crescut și experiența m-a condus la o nouă profesie. Astfel, am dat un nou restart perioadei tinereții din viața mea. Nevoit să lupt pentru supraviețuire, am devenit de profesie fierar.
Ideea de a avea o sabie, obiectul care m-a atras încă din primii mei ani de viață, a devenit o dorință și mai puternică, dată fiind posibilitatea de a o putea forja.
Pentru mine, pe lângă frumusețea, bogăția și liniile drepte, sabia a fost, de asemenea, un simbol al puterii vindecătoare. M-am îndrăgostit. Și cum sau când aș putea să o folosesc? Ca rege, erou, câștigător sau chiar zilnic luptător pentru viață, ca mine?
Soarta, timpul și calea pe care am ales-o pentru mine m-au făcut să amân realizarea sabiei mele, cea atât de originală, atât de visată, din moment ce am optat pentru căsătorie și creșterea copiilor.
Au fost ani grei și dureroși.
Am început să fac cuțite și mici obiecte pentru a le vinde pe piață. Mulțime de întrebări și răspunsuri mă mistuiau. A fost fascinant să văd focul transformând fierul în piesele pe care mi le doream cel mai mult. La forjă, au prins contur.
Un fulger, ca un sunet vibrant, îmi înghintea ființa, din când în când. Amintirile mi-au revenit în minte și am trecut în revistă procesul de forjare a pieselor mele artizanale și sabia neterminată care, forjată cu fier fierbinte, a luat forma dorită cu lovituri ușoare ale unui instrument de impact – un mic ciocan. Am fost încântat să văd metalul încălzit până la strălucirea roșu-portocalie ca parte a procesului de forjare.
Am devenit fierar profesionist și am început să creez obiecte decorative, sculpturi, porți din fontă, candelabre, lămpi, tăblii exotice, scule, ustensile de bucătărie. A le mânui însemna să mă făuresc pe mine.
De ce m-a atras această transformare a metalului? De ce mi-a făcut o mare bucurie să văd că focul roșu-portocaliu transformă metalul și dă forme neobișnuite obiectelor pe care nu păream să le mai fi văzut niciodată?
Mi-am dat seama că propria mea viață era singura posibilitate pe care o aveam pentru a-mi realiza visurile. Familia a devenit adultă și am decis să-mi reiau viața. Viața mea de rătăcitor.
M-am maturizat cu poticnirile vieții.
Am devenit un iubitor de antichități. Am început să apreciez piese rafinate de materiale nobile. Vaze de aur, cutii cu flori de cristal, cadrane solare din argint, ondulatoare de păr din bronz.
Am fost fermecat de această înțelepciune care s-a infiltrat în mine pe măsură ce viața continua.
Odată cu venirea maturității, un nou portal mi-a fost deschis când am vizitat prima dată o bibliotecă de cărți vechi, rare.
Crestele abundente și colorate au adus un mare interes. A fost ca și cum aș stopa vederea între o carte și o alta.
Nu mă grăbeam.
Am început să le admir din exterior. Erau mari, grele și colorate!
Am devenit mai intim și am adâncit profund între paginile lor.
– Câte iluminări!
Biblia părea deosebit de interesantă pentru volumele superbe, ilustrarea abundentă și chiar expresiile suferinței.
Călătoria mea a avut un nou început. Din experiență, în această etapă am înțeles că în mine era o cunoaștere universală. De unde a venit acest impuls? Această neliniște?
Așa mi-am început viața ca cercetător „înțelepciune liberă”.
Multe ediții au ajuns până la mine. Câte perle! Dar o carte s-a remarcat printre toate: Tabula Smaragdina sau Tabla de smarald, un text atribuit lui Hermes Trismegistus, o carte cheie care a influențat alchimia occidentală. În el am găsit multe fragmente din toată înțelepciunea care era gravată în mine. Cred că ideea de a transforma metalele în aur este direct legată de o schimbare a conștiinței mele. M-am născut ca piatră, dar încetul cu încetul, tăiat de foc, caut viața veșnică. Triunghiuri, pătrate și retorte: acesta este profilul meu de astăzi.
Prin urmare, inițierea nu este în niciun caz un simplu proces de învățare. Este, în același timp, o luptă interioară, o luptă între noul om în gestație și formare în lumina radiantă a Gnozei, cunoașterea divină și vechea mantie astrală și mentală. Încearcă să împiedice deplasarea centrului de greutate vital din zona sa de control. *
– Oh, lumină, cum ai reușit să-mi atingi sufletul?
*. Casanueva, Francisco. „Iniciação, Iluminação e Libertação” [Inițiere, iluminare și eliberare], Capitolul 1, Fundația Rosacruz, Spania, ediția a II-a, 2016).
